Dr. Ștefănescu Mihai – Medic Specialist Urologie:
Cancerul de prostată, frecvent la bărbații de peste 50 de ani, ocupă un loc important în patologia urologică. El are o evoluție clinică lentă, insidioasă, fără manifestări imediate, net sesizabile, fiind de cele mai multe ori descoperit întâmplător, în cadrul unui examen clinic general.
Epidemiologie
Ca frecvență, cancerul de prostată se află pe locul trei la bărbați, după cancerul pulmonar și cel gastric, constituind a patra cauză de deces prin cancer.
Distribuția pe glob arată o creștere importantă, în special în țările nordice: Suedia, Norvegia, Danemarca și Finlanda și în cel occidentale. În Statele Unite, de exemplu, în ultimii cinci ani, numărul de cazuri de cancer de prostată s-a dublat. Iar în Franța, peste 25.000 de bărbați sunt atinși anual de această boală.
Cancerul de prostată este mai rar în Europa de Est și foarte rar în Asia. Ca și în cazul cancerului de sân la femei, riscurile cresc odată cu vârsta. De aceea, un examen medical atent, este recomandat la bărbații de peste 50 de ani, în special la cei cu antecedente familiale.
Factorii de risc
Vârsta este, fără îndoială, principalul factor de risc. Aproape 3/4 din cancerele de prostată sunt diagnosticate la bărbații de peste 65 de ani.
Antecedente familiale. Studiile demonstrează o creștere de 2 până la 5 ori ale riscului, la bărbații cu antecedente familiale, față de cei fără antecedente familiale. În prezent, echipe specializate sunt în căutarea genei responsabile de generarea de tumori prostatice. În anul 1999 a fost identificată gena HPC 1, de către echipele de cercetători americani și suedezi, cercetările fiind în progres.
Factori endocrini: circa 80 la sută din cancerele de prostată sunt hormonodependente. Adenomul de prostată, deși este o leziune benignă, este considerat o leziune de graniță (15 la sută pot genera un cancer prostatic).
Vasectomia, ca metodă contraceptivă, poate duce la hipertrofia prostatei, crescând astfel riscul de cancer.
Factorul alimentar. S-a constatat că un regim alimentar ce conține materii grase (în special grăsimi animale), poate favoriza apariția cancerului de prostată. Cancerul apare mai rar la vegetarieni și are o frecvență mare la cei cu alimentație bogată în proteine și dulciuri, asociate cu alcool și tutun.
În același timp, cei care consumă pește sunt de 2-3 ori mai puțin expuși riscului de cancer de prostată, decât cei care nu consumă pește deloc, sau consumă în cantități foarte mici.
Cunoscuta revistă suedeză „The Lancet” a publicat rezultatele cercetărilor sale, efectuate în decurs de 30 de ani pe un lot de 6.272 de suedezi, dintre 466 au fost diagnosticați cu cancer de prostată. Studii recente, deși controversate, arată de asemenea, ca un regim bogat în calciu, dar sărac în fructoză, crește riscul apariției cancerului de prostată.
Activitatea sexuală excesivă și cu partenere multiple cresc riscul de cancer prostatic.
Infecții specifice și nespecifice: prostatita incorect tratată, infecții virale (herpes și papilom).
Depistarea cancerului
Așa cum am arătat mai sus, cancerul de prostată are o evoluție clinică lentă și fără manifestări imediate și sesizabile. De aceea este foarte important, ca de la 50 de ani, bărbații să meargă o dată pe an la medic, pentru un tușeu rectal. Acesta poate fi făcut de orice medic, indiferent de specialitate.
În afară de tușeul rectal, în cazul în care există suspiciunea unui cancer, trebuie făcută și o biopsie, precum și analiza sângelui, care permite dozarea unei substanțe numită antigen specific al prostatei – Prostate Specific Antigen (PSA). În cazul în care în familie există antecedente, este bine ca acest examen să fie făcut, începând de la 40 de ani.
Tablou clinic
Manifestările clinice ale cancerului de prostată sunt diferite, în funcție de stadiul bolii. Inițial există o perioadă asimptomatică îndelungată în care diagnosticul se poate stabili ocazional în timpul unui tușeu rectal de rutină. Se evidențiază un nodul tumoral dur, localizat într-un lob sau o zonă mai puțin densă față de restul glandei, impunând efectuarea unei biopsii.
Urmează apoi perioadă simptomatică ce include disurie, polachiurie, uneori hematurie, dureri hipogastrice, hemospermie, erecții dureroase (priapism).
Coexistența unui carcinom de prostată cu un adenom face diagnosticul dificil, mai ales în cazul unui adenom cunoscut. Dar agravarea fenomenelor obstructive generează suspiciunea apariției unui cancer de prostată.
Durerea perineală poate fi prezentă în invazia uretrei, sau poate fi localizată hipogastric în formele cu extensie locală. Inițial, aceasta poate fi moderată, sub formă de jenă perineală, care creste în intensitate, pe măsură ce procesul tumoral se extinde dincolo de capsulă.
Într-un stadiu mai avansat, în lipsa tratamentului, sunt prezente manifestările clinice anterioare însoțite de manifestări datorate metastazelor la distanță:
- retenție acută de urină,
- dureri pelvine și
- dureri osoase, care trebuie diferențiate de durerile reumatice.
Diagnosticul pozitiv este sugerat de factorii de risc, simptomatologie. Și este susținut de examenul local și paraclinic, și confirmat de biopsie cu examen histopatologic.
Examene de laborator
Determinarea markerilor tumorali este importantă pentru diagnostic și pentru urmărirea răspunsului la tratament. Principalii markeri folosiți sunt: antigenul specific prostatic (PSA) și fosfataza acidă prostatică.
PSA este o glicoproteină secretată de celulele epiteliale prostatice, fiind specifică țesutului prostatic. Ea nu este specifică exclusiv pentru cancerul de prostată. Nivele crescute apărând și în adenomul de prostată sau prostatitele acute bacteriene.
PSA este util pentru evaluarea răspunsului la tratament și are o mare valoare în urmărirea pacienților iradiați. Fosfataza acidă prostatică se utilizează împreună cu PSA în diagnosticul cancerului de prostată și monitorizarea răspunsului la tratament.
Biopsia prostatică este folosită pentru diagnosticul histologic al tumorii.
Tratament
Adenonocarcinomul de prostată este tumora maligna cea mai frecventă la bărbați. Maladia plasându-se pe locul al treilea în ceea ce privește decesul.
Grație depistării precoce și unui tratament adecvat, maladia poate fi eficient combătută astăzi. În caz de cancer avansat, tratamentul indicat este cel hormonal sau radio-hormonal (se combină tratamentul hormonal cu radioterapia).
În cazul cancerului cu metastaze, tratamentul hormonal este asociat cu chimioterapia). În cazul în care tumora este localizată la nivel de prostată (stadiul T1 si T2), tratamentul de referință este cel chirurgical, asociat cu radioterapia. Tumorile T4 trebuie tratate inițial prin chimioterapie și hormonoterapie.
Iradierea fiind utilă în controlul tumoral local sau al metastazelor la distanță. Ca paliativ, se pot utiliza diverse proceduri chirurgicale.
Autor: Dr. Ștefănescu Mihai – Medic Specialist Urologie
Dacă ești îngrijorat de cancerul de prostată sau prezinți semne ale afecțiunii, programează acum o consultație online la domnul Dr. Ștefănescu Mihai și află părerea avizată și recomandarile sale.
