Tetanosul este o infecție bacteriană gravă, care afectează nervii, dar care poate fi prevenită. Boala se răspândește prin contactul cu un obiect sau o suprafață care a fost contaminată cu Clostridium tetani. Transmiterea este de cele mai multe ori rezultatul unei răni înțepate care asigură acces facil bacteriei în organism.
Tetanosul poate fi prevenit cu un vaccin simplu. Cu toate acestea, dacă nu ai fost vaccinat și ești infectat, boala poate provoca spasme musculare, de la ușoare până la care pun viața în pericol.
În prezent, nu există analize de sânge disponibile pentru a diagnostica tetanosul. Ca atare, tratamentul ar începe la apariția simptomelor și poate include o antitoxină tetanică, antibiotice intravenoase, medicamente antispastice și ventilație mecanică.
Dacă este lăsată netratată, o infecție cu tetanos poate progresa de la spasme ușoare la contracții puternice ale întregului corp, sufocare și atac de cord. Nu există un tratament pentru tetanos.
Acest articol discută despre tetanos, simptomele infecțiilor cu tetanos, tratament și prevenire.
Simptomele tetanosului
Simptomele tetanosului apar de obicei între trei și 21 de zile după expunere. Timpul mediu de la expunerea la boală este de 10 zile. Cu toate acestea, simptomele pot începe la o zi după expunere sau la câteva luni.
Simptome comune
Tetanosul începe de obicei cu spasme ușoare ale mușchilor maxilarului, denumite trismus. Mușchii faciali pot fi, de asemenea, afectați, determinând tetanosul să arate ca o grimasă spontană sau o expresie rânjită, denumită risus sardonicus
În tetanosul generalizat, care reprezintă aproximativ 80% din toate cazurile de tetanos, contracțiile involuntare vor coborî de la cap și vor afecta în cele din urmă întregul corp. De la maxilar și față, spasmele se vor deplasa în jos pentru a provoca rigiditatea gâtului, dificultăți la înghițire și rigiditatea mușchilor pieptului și gambei.
Pe măsură ce spasmele se agravează, ele pot duce la contracții dureroase, cunoscute sub numele de opistotonos, în care întregul corp se va arcui literalmente cu spasme de la cap în jos spre gât, spate, fese și picioare.
Contracțiile pot dura câteva minute la un moment dat și devin atât de violente încât rup mușchii și oase.
Alte simptome comune includ:
- transpirație
- hipertensiune arterială episodică
- pierderea episodică a controlului intestinului și vezicii urinare.
De asemenea, spasmele pot închide căile respiratorii, ducând la dificultăți de respirație, sufocare și perioade în care respirația este blocată. Episoadele sunt adesea declanșate de stimuli minori, cum ar fi un curent de aer brusc, zgomot puternic, lumină puternică sau chiar o atingere ușoară.
Simptome severe
În cazurile severe, va apărea hiperactivitatea simpatică (HAS) în care nervii simpatici, care guvernează răspunsurile involuntare ale corpului, sunt hiperstimulați, declanșând constricția spasmodică a vaselor de sânge. Simptomele hiperactivității simpatice includ:
- hipertensiune arterială episodică și volatilă (hipertensiune paroxistică)
- ritm cardiac rapid (tahicardie)
- ritm cardiac neregulat (aritmie)
- transpirație profundă
- febră mare.
În combinație cu spasmele induse de tetanos, HAS poate declanșa complicații care pun viața în pericol, inclusiv embolie pulmonară (cheag de sânge în plămâni) și atac de cord. Insuficiența respiratorie este cea mai frecventă cauză de deces.
Chiar și cu un tratament cuprinzător, 10% din infecțiile cu tetanos vor duce la deces.
Tipuri de tetanos
Pe lângă tetanosul generalizat, există și alte forme mai puțin frecvente ale bolii.
- Tetanosul local afectează doar mușchii din jurul zonei imediate a infecției. Spasmele tind să fie ușoare și durează doar câteva săptămâni, deși uneori pot preceda tetanosul generalizat.
- Tetanosul cefalic este limitat doar la mușchii capului. Apare de obicei după o leziune a capului, cum ar fi o fractură de craniu, o lacerație sau chiar o extracție a unui dinte. De obicei, acest tip de tetanos arată ca o paralizie a nervului facial, ducând la paralizia lui Bell sau la căderea pleoapei superioare (ptoză).
- Tetanosul neonatal implică nou-născuții mamelor care nu au fost vaccinate împotriva tetanosului. Deoarece bebelușul nu are imunitate înnăscută la C. tetani, este vulnerabil la infecție, cel mai adesea ca urmare a secționării nesterile a cordonului ombilical. Deși rar în lumea dezvoltată, tetanosul neonatal este a doua cauză principală a bolilor prevenibile prin vaccin în rândul copiilor din întreaga lume.
Cauze
Clostridium tetani este o bacterie anaerobă, ceea ce înseamnă că nu poate trăi sau crește acolo unde este prezent oxigenul. Când este expusă la aer, bacteria formează un spor protector care îi permite să rămână într-o stare latentă. În mare parte impermeabilă la căldură, deshidratare, radiații ultraviolete sau dezinfectanți de uz casnic.
Sporii pot rămâne viabili ani de zile în sol și pot fi reactivați atunci când sunt returnați într-un mediu umed favorabil. Un astfel de mediu este o rană deschisă profundă în care bacteria reactivată este capabilă să provoace o infecție.
Odată ajuns în organism, tetanosul va elibera toxine, cunoscute sub numele de tetanospasmină – care se leagă de celulele nervoase. Toxinele se vor răspândi apoi prin nervii periferici până ajung în cele din urmă la sistemul nervos central (creierul și măduva spinării).
Pe măsură ce bacteriile se înmulțesc și amplifică acest efect, toxina tetanică va începe să blocheze producția anumitor mesageri chimici. Cunoscuți sub numele de neurotransmițători, care controlează mișcarea voluntară a mușchilor.
În ceea ce privește toxicitatea, toxina tetanică este a doua cea mai mortală neurotoxină bacteriană, după toxina botulină găsită în Botox.
Căile de transmisie
Tetanosul apare aproape exclusiv la persoanele care nu au fost vaccinate împotriva C. tetani.
Se observă mai frecvent în climatele calde, umede și în zonele în care există mult gunoi de grajd în sol. Boala a fost mult timp asociată cu răni deschise cauzate de cuiele ruginite. În timp ce rugina în sine nu joacă niciun rol în transmiterea bolii, ea adăpostește cu ușurință sporii de C. tetani. Călcând pe un cui, pur și simplu duce sporii mai adânc în corp, indiferent dacă este ruginit sau nu.
Tetanosul este, de asemenea, asociat cu injectarea de heroină, de obicei ca rezultat al sporilor găsiți în heroina contaminată, mai degrabă decât pe acul în sine.
Mușcăturile de animale pot transmite, de asemenea, bacteria, la fel ca și fracturile osoase, arsurile și piercing-urile corporale sau tatuajele efectuate cu echipamente nesterile.
În timp ce procedurile dentare au fost, de asemenea, implicate, ele apar cel mai frecvent în țările în curs de dezvoltare, unde practicile standard de igienă chirurgicală nu sunt în vigoare. Procedurile medicale, cum ar fi intervențiile chirurgicale sau injecțiile, sunt căi de transmitere puțin probabile.
Astăzi, cu vaccinarea de rutină a copiilor și adulților, la nivel mondial, tetanosul cauzează în jur de 60.000 de decese anual.
Diagnostic
Nu există analize de sânge care să poată diagnostica tetanosul. În timp ce o cultură bacteriană poate furniza dovezi de infecție (prin prelevarea unei probe de fluid dintr-o rană deschisă), aceasta are o rată adevărat pozitivă de numai aproximativ 30%.
Aceasta înseamnă că dintre toate persoanele care au tetanos și sunt testate pentru acesta, doar 30% vor avea un test pozitiv care confirmă infecția (deși ceilalți 70% sunt și ei infectați). Din acest motiv, tetanosul va fi tratat în mod prezumtiv pe baza apariției simptomelor și a istoricului de vaccinare.
O procedură în cabinet care poate sprijini un diagnostic este testul cu spatula. Aceasta implică introducerea unui depărtător de limbă în partea din spate a gâtului. Dacă ai fost infectat, ai reacționa anormal și ai mușca reflexiv depărtătorul. Dacă nu ai fost infectat, reflexul natural te-ar obliga să împingi depărtătorul din gură.
Diagnostice diferențial
Dacă simptomele sunt inconsecvente sau nespecifice, medicul poate solicita teste pentru a verifica alte cauze posibile. Diagnosticele diferențiale pot include o serie de alte afecțiuni, inclusiv:
- Difterie
- Convulsii generalizate
- Hipercalcemie (exces de calciu în sânge)
- Hemoragie intracraniană (o sângerare cerebrală)
- Meningita (inflamația membranei care înconjoară măduva spinării)
- Meningoencefalita (inflamația membranei din jurul măduvei spinării și a creierului)
- Sindrom neuroleptic malign (o reacție mai puțin frecventă, care pune viața în pericol la un medicament antipsihotic)
- Sindromul persoanei rigide (o tulburare autoimună rară)
- Intoxicația cu stricnină
Tratament tetanos
Tratamentul tetanosului va varia în funcție de istoricul de vaccinare.
Dacă ai o rană adâncă, dar ai fost vaccinat anterior împotriva tetanosului, ți se poate administra un medicament numit imunoglobină tetanica (TIG).
Cunoscut și sub denumirea de antitoxină tetanică, TIG este un medicament format din proteine imunitare, cunoscute sub numele de anticorpi, care sunt capabili să neutralizeze toxina tetanospasminică. TIG este administrat printr-o injecție în mușchiul brațului sau al coapsei. Durerea localizată și umflarea sunt cele mai frecvente efecte secundare.
Cu toate acestea, dacă nu ai fost vaccinat sau nu ai completat seria de vaccinuri, TIG poate fi administrat împreună cu runda corespunzătoare de vaccinări. Aceasta ar trebui începută cât mai curând posibil după accidentare, în mod ideal nu mai mult de 48 de ore.
Dacă ai simptome de tetanos, ar trebui să fii spitalizat și să urmezi un tratament mai agresiv. Cursul tratamentului va varia în funcție de severitatea simptomelor.
Tetanosul ușor
Ar implica de obicei unul dintre cele trei tratamente:
- Imunoglobina tetanica (TIG) se administrează intramuscular sau intravenos
- Metronidazol, un antibiotic cu spectru larg, se administrează intravenos timp de 10 zile
- Diazepam, un medicament psihoactiv utilizat pentru reducerea convulsiilor, este administrat fie oral, fie intravenos.
Tetanosul sever
Pe de altă parte, tetanosul sever poate implica mai multe medicamente și intervenții mecanice pentru a preveni unele dintre manifestările mai severe ale bolii.
Tratamentele includ:
- TIG este administrat intrarahidian (în măduva spinării)
- Traheotomie (o incizie în trahee) și inserarea unui tub endotraheal pentru a ajuta la respirația mecanică
- Sulfatul de magneziu, este administrat intravenos pentru a controla spasmele
- Diazepam, se administrează sub formă de perfuzie intravenoasă continuă pentru relaxarea mușchilor
- Nifedipină se administrează intravenos pentru a reduce tensiunea arterială
- Morfina pentru a calma durerea și pentru a induce sedarea.
Pentru a menține nutriția, o dietă bogată în calorii poate fi administrată sub formă lichidă fie printr-o perfuzie (nutriție parenterală), fie printr-un tub introdus în stomac (gastrostomie percutanată).
Cazurile severe pot necesita patru până la șase săptămâni de spitalizare înainte de a fi suficient de stabil pentru a fi eliberat. Deși poate dura luni pentru a te recupera după o parte din deteriorarea sistemului nervos central.
În timp ce majoritatea adulților se pot recupera, crizele de tetanos pot provoca leziuni permanente ale creierului la sugari din cauza restricției de oxigen.
Prevenirea tetanosului
De la introducerea vaccinului antitetanos în anii 1940, rata infecțiilor cu tetanos la nivel mondial a scăzut cu peste 95%. În prezent, vaccinul antitetanos este combinat cu alte vaccinuri capabile să prevină bolile comune ale copilăriei.
Prevenirea post-expunere
În cazul suspectării expunerii la tetanos fără simptome, vaccinul antitetanos poate fi administrat ca mijloc de prevenire a infecției.
Cunoscută sub numele de profilaxie post-expunere (PEP), este indicată persoanelor care nu au fost vaccinate anterior împotriva tetanosului, nu au completat seria de vaccinuri, nu sunt siguri de starea lor sau au o rană murdară și nu au primit o vaccinare de rapel în ultimii cinci ani. Ar trebui administrat în 48 de ore de la accidentare, fie cu sau fără TIG.
Dacă ai o rană tăiată sau înțepată, este important să o cureți imediat cu apă caldă și săpun. Ai grijă deosebită pentru a îndepărta orice murdărie, obiect străin sau țesut mort care ar putea fi încorporat în rană.
După curățarea plăgii, aplică o cremă sau un unguent antibiotic și acoperă rana cu un pansament steril sau tifon. Schimbă pansamentul o dată pe zi sau după cum este necesar și evită să uzi rana.
Recomandări
Chiar dacă tetanosul este rar, ar trebui totuși să ei măsurile de precauție corespunzătoare dacă ai vreo rană semnificativă a pielii pentru a preveni C. tetani sau orice altă infecție potențial gravă.
Dacă ai fost vaccinat împotriva tetanosului în ultimii 10 ani, sistemul imunitar ar trebui să fie capabil să lupte împotriva tetanosului. Cu toate acestea, dacă nu ești la curent cu vaccinările împotriva tetanosului, vei avea nevoie de tratament medical pentru tetanos.
Dacă nu poți curăța singur rana, consultă medicul sau vizitează cea mai apropiată clinică de urgență. Dacă dezvolți orice simptom îngrijorător, nu ezita să consulți medicul cât mai curând posibil.
Adresează-te medicului infecționist dacă prezinți simptome care ar putea indica o infecție cu C. tetani sau dacă ai fost expus la acesta.
Programează acum o consultație online prin Getvig.Health pentru a afla părerea avizată și recomandările medicului infecționist.
Medicii și terapeuții din platforma Getvig.Health sunt medici cu experiență vastă și rezultate extraordinare. Iar consultațiile online sunt accesibile și pot fi efectuate din confortul casei tale sau de oriunde ai fi, în deplină siguranță și confidențialitate.
Vezi aici Cum funcționează Getvig.Health.
Surse de informare:
www.who.int, www.cdc.gov, www.medlineplus.gov, www.mayoclinic.org, www.nhs.uk, www.health.ny.gov