Glanda timus este situată în cutia toracică, în spatele sternului, în fața inimii, între cei doi plămâni.
Timusul joacă un rol vital în imunitatea organismului. La nivelul lui are loc maturizarea celulelor T (limfocitelor T), celule cu rol esențial în lupta cu substanțele străine organismului (virusuri, bacterii, fungi, alergeni, etc.). De asemenea, timusul are un rol endocrin prin producerea anumitor hormoni, cum ar fi timozina, cu rol în pregătirea celulelor T pentru lupta cu agenții patogeni.
Ce este glanda timus
Timusul este alcătuit din doi lobi. Fiecare lob este alcătuit dintr-o parte centrală, numită medular, și o parte exterioară, numită cortex.
Activitatea glandei timus începe încă din viața intrauterină.
La nou-născuți, timusul are o lungime de circa 5 cm și o lățime de circa 2 cm. La pubertate, timusul cântărește 35 până la 50 de grame apoi începe să se micșoreze încet. La bătrânețe, glanda cântărește aproximativ 3-5 grame, ea fiind înlocuită, în mare parte de țesut adipos.
Până la pubertate, timusul este foarte activ. El joacă un rol esențial în imunitatea organismului, prin producerea celulelor imunitare. De asemenea, glanda timus are un important rol endocrin, prin producerea unor hormoni cum ar fi timulina și timozina, care reglează producția de celule imunitare, dar și alți hormoni precum insulina, cu rol în reglarea glicemiei, și melatonina cu rol în reglarea somnului.
Funcțiile glandei timus
Încă din viața intrauterină până la pubertate, timusul este foarte activ, deservind atât sistemul imunitar cât și pe cel endocrin.
Glanda timus conține multe celule diferite. Acestea includ:
- celule epiteliale – căptușesc toate suprafețele corpului și acționează ca o barieră de protecție
- timocitele – celule care devin limfocite T mature
- celulele Kulchitsky – produc hormoni, mesagerii chimici pentru timus dar și alte organe
- celule dendritice – protejează împotriva toxinelor și a altor substanțe străine
- magrofagele – denumite și “camioanele de gunoi” ale sistemului imunitar deoarece mănâncă materiile străine și îndepărtează tumorile
- limfocitele B – produc anticorpii
- celule mioide – celule asemănătoare mușchilor.
Funcția de apărare a timusului
Timusul reprezintă o parte esențială a sistemului imunitar. Fără această glandă, sistemul imunitar nu poate funcționa corespunzător.
Principala funcție a timusului o reprezintă maturizarea celulelor T sau limfocitelor T, celulele albe din sânge responsabile cu lupta împotriva agenților patogeni.
Celulele T
Celulele T sunt sintetizate în măduva osoasă de unde călătoresc prin fluxul sanguin până în timus, mai exact în unul dintre cei doi lobi, unde are loc maturizarea și transformarea acestora în celule specializate în lupta cu invadatorii specifici (bacterii, virusuri, ciuperci, toxine).
Celulele T tinere trec apoi în cortexul timusului unde își încep pregătirea, adică învață să identifice antigenele sau toxinele legate de celulele străine și materie (selecție pozitivă).
Din cortex, celulele T călătoresc până în medulara timusului unde încep o altă pregătire, și anume sunt introduse în antigenele corpului astfel încât să nu le atace (selecție negativă). Acest lucru previne tulburările autoimune (afecțiuni în care ceva nu merge bine și celulele atacă țesuturile și celulele organismului în loc de invadatorii străini).
După ce celulele T părăsesc timusul, timozina, hormonul secretat de timus, asigură maturizarea completă a acestora astfel încât să-și poată îndeplini sarcinile ca parte a sistemului imunitar și să protejeze organismul de vătămări.
Celulele T mature joacă un rol vital în sistemul de apărare al organismului. Ele fac parte din sistemul imunitar adaptativ al omului (imunitatea pe care organismul o dezvoltă după ce sistemul imunitar a fost expus la anumiți agenți patogeni, vaccin sau substanțe străine).
Celulele T mature ajută în lupta cu:
- tumorile (mase canceroase)
- agenții patogeni (virusuri, bacterii, etc.)
- alergenii (substanțe care provoacă reacții alergice).
Celulele B
Pe lângă celulele T (limfocite T), timusul conține și un număr mai mic de celule B, denumite celule B timice (deoarece sunt diferite de celulele B din alte părți ale organismului).
Celulele B timice ajută la selecția negativă a limfocitelor (detectează celulele potențial dăunătoare care interacționează prea puternic cu antigenele, care sunt toxine).
Odată cu înaintarea în vârstă dimensiunile glandei timus scad și odată cu aceasta scade și imunitatea. Așa se explică faptul că oamenii în vârstă se îmbolnăvesc mai ușor de boli precum cancerul.
Funcția endocrină
Glanda timus produce mai mulți hormoni, printre care:
- timozină – acționează asupra celulelor T mature și le pregătește să își îndeplinească sarcinile ca parte a sistemului de apărare a organismului; de asemenea, timozina stimulează hormonii care controlează creșterea
- timopoietina și timulina – hormoni cu rol în procesul prin care celulele T sunt transformate în luptători, ca parte a sistemului imunitar
- factorul umoral timic – acești hormoni măresc răspunsul sistemului imunitar la virusuri.
Unele cercetări indică faptul ca timozina și alți hormoni timici inhibă îmbătrânirea.
Timusul produce și alți hormoni care sunt similari cu hormonii pe care îi produc alte glande endocrine. Aceștia includ:
- melatonina – are rol în reglarea somnului; este produs de glanda pineală
- prolactina – are rol în dezvoltarea sânilor; este produs de glanda pituitară
- hormonul de creștere – rol în reglarea creșterii; este produs de glanda pituitară
- insulina – are rol în reglarea glicemiei; este produs în pancreas.
Afecțiunile glandei timus
Afecțiunile glandei timus variază de la tulburări genetice la tumori cancerigene. Acestea pot cauza mari probleme cu imunitatea și autoimunitatea.
Disfuncțiile timusului pot scădea calitatea vieții persoanelor afectate.
Principalele afecțiuni ale glandei timus includ:
Hiperactivitatea timusului
Tulburările care pot mări și inflama timusul și pot conduce la hiperactivitatea acestuia includ:
- miastenia gravis – boală autoimună în care sistemul imunitar atacă sistemul musculo-scheletic, anticorpii blochează sau distrug receptorii mușchilor
- boala Graves – sistemul imunitar atacă tiroida
- lupusul eritematos sistemic – boală autoimună care afectează creierul, articulațiile, pielea, rinichii și alte organe
- tumori ale timusului
- tumori cangerigene ale sistemului limfatic
- artrită reumatoidă – sistemul imunitar atacă articulațiile
- sindromul Sjogren – sistemul imunitar atacă celulele care produc saliva și lacrimile.
Simptomele hiperactivității glandei timus
Includ:
- secreții nazale
- inflamația amigdalelor
- mărirea ganglionilor limfatici, etc.
Dimensiunea mică sau atrofia timusului
Unii copii se pot naște fie cu glanda timus de dimensiuni mici, fie fără această glandă. Această condiție poartă numele de sindromul DiGeorge și este rar întâlnită.
Copiii cu această afecțiune prezintă un risc ridicat de infecții, probleme cu tiroida sau hipoparatiroidism.
Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, timusul scade în dimensiuni sau se atrofiază. Acest fapt crește riscul de a dezvolta alte afecțiuni, precum:
- cancer
- boli autoimune
- infecții virale sau bacteriene, etc.
Tumorile timusului
Tumorile timusului pot fi timomul și carcinomul timic. Ambele sunt forme rare de cancer și se dezvoltă în celulele care acoperă timusul.
Timomul este un cancer care se dezvoltă lent și rareori se extinde dincolo de timus.
Carcinomul timic se dezvoltă mai rapid și este mai greu de tratat.
Adeseori tumorile timusului sunt descoperite deoarece cei afectați dezvoltă așa-numitele sindroame paraneoplazice. Acestea sunt tulburări autoimune rare, caracterizate prin faptul că celulele T atacă în mod eronat celulele proprii organismului, în încercarea lor de a lupta împotriva celulelor canceroase.
Aceste tulburări includ:
- miastenia gravis – afecțiunea apare la aproximativ 25% dintre persoanele cu timoame; sistemul imunitar blochează sau distruge receptorii mușchilor
- hipogamaglobulinemia – apare la aproximativ 10% dintre persoanele cu timoame; celulele B nu produc suficienți anticorpi
- aplazia pură a celulelor roșii – apare la aproximativ 5% dintre persoanele cu timoame; celulele T atacă celulele roșii tinere din sânge.
Tumorile timusului pot prezenta simptome precum:
- dificultăți de respirație
- tuse persistentă
- dureri în piept
- voce răgușită
- edeme la nivelul feței, gâtului, brațelor sau partea superioară a corpului
- dureri de cap
- pierderea poftei de mâncare.
Tratamentul tumorilor timusului poate consta în radioterapie, chimioterapie și intervenția chirurgicală.
Îndepărtarea chirurgicală a glandei timus (timectomia)
Glanda timus poate fi îndepărtată atunci când:
- un copil se naște cu probleme de inimă și necesită o intervenție chirurgicală; timusul fiind mare la bebeluși și aproape de inimă, chirurgii trebuie să-l scoată pentru a putea interveni
- există o tumoră canceroasă a timusului
- persoana este afectată de miastenia gravis – 60% dintre persoanele afectate intră în remisie după îndepărtarea timusului.
Intervenția chirurgicală de îndepărtare a timusului se realizează, de obicei, între pubertate și vârsta mijlocie pentru a preveni eventualele consecințe ale îndepărtării glandei timus prea devreme în viață.
Îndepărtarea timusului crește riscul de infecții, tulburări autoimune, boli tiroidiene, astm, alergii și chiar cancer (celulele T au un rol esențial în prevenirea cancerului).
De asemenea, s-a constatat că îndepărtarea timusului poate conduce la îmbătrânirea prematură a sistemului imunitar.
Glanda timus este specială prin faptul că, spre deosebire de majoritatea organelor, este mai mare la copii. La pubertate glanda începe să se micșoreze încet, în jurul vârstei de 75 de ani fiind aproape doar țesut adipos. Din fericire, timusul produce celulele T până la pubertate.
Deși nu funcționează pe parcursul întregii vieți, glanda timus, atât cât este activă, are o responsabilitate extraordinară prin rolul său în imunitate și autoimunitate.
Timusul îndeplinește un rol vital în sistemul limfatic, rețeaua de apărare a organismului și în sistemul endocrin.
Bănuiești că suferi de una dintre afecțiunile glandei timus? Programează acum o consultație online prin Getvig.Health și află opinia avizată și recomandările medicului endocrinolog.
Consultațiile online la această specialitate încep de la 150 lei și pot fi efectuate de oriunde.
Surse de informare:
www.verywellhealth.com, www.medicalnewstoday.com, www.endocrineweb.com, www.livescience.com
