Tulburarea bipolară, numită și depresie maniacală, este o condiție medicală care determină schimbări extreme de dispoziție.
Care sunt simptomele tulburării bipolare și cum se manifestă?
Ce este tulburarea bipolară?
Așa cum ne duce cu gândul denumirea, bipolară înseamnă cu doi poli. Tulburarea bipolară este acea tulburare de dispoziție în care persoana “se schimbă la polul opus”. Manifestările sale constau în alternanța celor doi poli opuși : episodul maniacal vs. episodul depresiv. Aceste episoade sunt foarte diferite de perioadele de dispoziție normal de fericire sau tristețe. O persoană cu tulburare bipolară nu se va găsi mereu fie în stare de manie, fie de depresie ci va avea perioade libere de simptomatologie. Tulburarea bipolară debutează de obicei înaintea vârstei de 35 de ani.
În episodul maniacal, persoanele afectate pot fi extrem de euforice, expansive, energice dar și iritabile, fără un motiv care să justifice acest comportament. Desigur, nu toate persoanele euforice, energice ori iritabile sunt într-un episod maniacal. Pentru a putea fi clasificat ca episod maniacal, conform manualului de diagnostic, acesta trebuie să îndeplinească anumite criterii pe care le vom prezenta mai jos.
În episoadele de depresie majoră, comportamentul persoanei este la polul opus față de episodul maniacal. Persoana experimentează o dispoziție de tristețe profundă, lipsă de motivație, indecizie, pierderea interesului, a plăcerii, o energie foarte scăzută și alte simptome pe care le vom prezenta detaliat mai jos.
Simptomele tulburării bipolare și cum se manifestă
Episodul maniacal
Pentru a putea fi clasificat ca episod maniacal conform manualului de diagnostic, trebuie:
- să fi durat cel puțin o săptămână ,
- să fi fost prezent în cea mai mare parte a zilei,
- să fi fost prezent aproape zilnic,
- să fi fost suficient de sever încât să provoace deteriorări semnificative în funcționarea socială sau profesională a persoanei
- să fi necesitat spitalizare cu scopul de a împiedica individul să își provoace auto-vătămare sau vătămarea altor persoane
- pe lângă starea de euforie să mai fie prezente cel puțin 3 din următoarele simptome:
- Respect de sine exagerat, în neconcordanță cu statutul real, grandoare
- Creșterea activității direcționate către un obiectiv ( însă nu neapărat și atingerea acelui obiectiv)
- Implicare excesivă în activități cu potențial ridicat de a conduce la consecințe neplăcute ( ex. Distracții foarte costisitoare, investiții nechibzuite…)
- Scăderea perioadei de odihnă- persoana se simte odihnită chiar și după trei ore de somn
- Distractibilitate – atenția fiind foarte ușor distrasă de stimuli externi neimportanți sau irelevanți. Nu este vorba de o atenție distributivă ci mai degrabă de o dispersare a atenției, fără un scop.
- Logoree – persoana este mult mai vorbăreață decât de obicei
- Fuga de idei – ca și când ar avea prea multe idei sau accelerarea gândirii, cu treceri bruște de la un subiect la altul.
Netratat, episodul maniacal poate dura până la 3 luni.
Episodul depresiv major
Pentru a putea fi clasificat ca episod depresiv major, conform manualului de diagnostic, trebuie:
- să fi durat cel puțin 2 săptămâni ,
- să fi fost prezent în cea mai mare parte a zilei,
- să fi fost prezent aproape zilnic,
- simptomele să fi cauzat deficit semnificativ clinic sau deficit social, profesional sau în alte arii de funcționare
- cel puțin unu dintre simptome să fie DISPOZIȚIE DEPRESIVĂ (sentimente de tristețe, vid anterior, lipsa de speranță la adulți iar la copii , iritabilitate) sau PIERDEREA INTERESULUI ȘI A PLĂCERII pentru aproape toate activitățile și minim încă 4 simptome din cele de mai jos:
- Scăderea semnificativă sau creșterea în greutate, (cu peste 5% în decurs de o lună) fără o dietă specific ori creșterea sau scăderea apetitului
- Insomnie sau hipersomnie
- Agitație sau lentoare psihomotorie
- Pierderea energiei , astenia
- Sentimentul de inutilitate sau de vinovăție inadecvat
- Capacitate diminuată de a gândi sau de a se concentra, indecizie
- Gânduri recurente de moarte
Tulburări asociate:
- Anxietate
- Fobii
- Constipații sau alte somatizări (dureri simțite în corp, pentru care medicul nu găsește o cauză medicală)
- Ideație delirantă de sărăcie, ruină, negare, etc.
Atenție! În situații de pierdere importantă precum doliu, colaps financiar, dezastre, o afecțiune medicală severă sau o dizabilitate severă, pot apărea simptome specifice unui episod depresiv major. Deși în situațiile de mai sus astfel de simptome sunt reacții firești pentru o perioadă de timp, este bine ca persoana să fie evaluată de un specialist și ajutată să depășească mai ușor acea perioadă pentru a nu risca să se transforme într-un episod depresiv major.
Pe lângă cele două tipuri principale de episoade specifice tulburării bipolare, mai persoana mai poate experimenta și un episod “mai puțin maniacal” sau Hipomaniacal.
Episodul hipomaniacal
Pentru a putea fi clasificat ca episod hipomaniacal conform manualului de diagnostic, trebuie:
- să fi durat cel puțin 4 zile ,
- să fi fost prezent în cea mai mare parte a zilei,
- să fi fost prezent aproape zilnic,
- să fi fost suficient de sever încât să provoace deteriorări semnificative în funcționarea socială sau profesională a persoanei
- să fi necesitat spitalizare
- pe lângă starea de euforie să mai fie prezente cel puțin 3 din următoarele simptome:
- Respect de sine exagerat, în neconcordanță cu statutul real, grandoare
- Creșterea activității direcționate către un obiectiv ( însă nu neapărat și atingerea acelui obiectiv)
- Implicare excesivă în activități cu potențial ridicat de a conduce la consecințe neplăcute ( ex. Distracții foarte costisitoare, investiții nechibzuite…)
- Scăderea perioadei de odihnă- persoana se simte odihnită chiar și după trei ore de somn
- Distractibilitate – atenția fiind foarte ușor distrasă de stimuli externi neimportanți sau irelevanți. Nu este vorba de o atenție distributivă ci mai degrabă de o dispersare a atenției, fără un scop.
- Logoree – persoana este mult mai vorbăreață decât de obicei
- Fuga de idei – ca și când ar avea prea multe idei sau accelerarea gândirii, cu treceri bruște de la un subiect la altul.
Factorii de risc
Episoade anterioare de depresie
După un episoade, probabilitatea de recurență este de 50%, după două episoade ea crește la 70% iar după trei episoade, probabilitatea de recurență ajunge la 90%.
Istoric familial de depresie
Există un risc genetic crescut – rudele de gradul I au atât risc de episoade depresive majore cât și risc de tulburare bipolar mai mare. Dacă un părinte are TBP, riscul ca și copilul să o dezvolte este de 12-15%. Dacă ambii părinți suferă de TBP , riscul pentru copil ajunge la 25%.
Trebuie însă să ținem cont și de factorii ambientali din familie. Relațiile din familie pot influența atât apariția cât și evoluția tulburării.
Dezechilibre chimice în corp
Alte cercetări sugerează că boala poate fi cauzată de un dezechilibru biochimic care modifică starea de spirit a persoanei. Acest dezechilibru poate fi cauzat de o producție neregulată de hormoni sau de o problemă cu anumiți neurotransmițători.
Hormonii sunt mesagerii care transmit mesaje în întreg corpul, de la un organ la altul sau de la un țesut la altul. Nivelul de secreție hormonală este bine controlată de către organismul nostru. Cu toate acestea, uneori, pot să apară fluctuații ale nivelului de hormoni, numite și dereglări hormonale.
Dereglările hormonale precum cele ale hormonilor tiroidieni, hormonului de creștere sau a prolactinei, pot fi factori favorizanți ai apariției tulburării bipolare. Neurotransmițătorii sunt substanțele al căror rol este de a transporta informațiile la nivelul creierului, mesagerii de la nivelul creierului.
Nu există dovezi științifice încă dar, se pare că ar exista modificări în producția de serotonină, dopamină și noradrenalină la persoanele afectate de tulburarea bipolar.
Evenimente stresante
Au o importanță ridicată dacă preced primul episod dar nu la fel de importantă în recurență (episoadele ulterioare).
Consum obișnuit de medicamente
Administrarea cronică de medicamente poate preceda un episod depresiv major
Consum obișnuit de alcool
Episoadele depresive pot fi precedate de simptome specifice anxietății în care există un risc crescut de consum de alcool cu scop anxiolitic.
Tentative anterioare de suicid
Perioada post-partum
Lipsa suportului social
Comorbidități medicale
Diagnosticarea unei afecțiuni fizice ca boală cronică
Experiențe traumatice
Pierderi neașteptate ca: decesul unei rude apropiate, pierderea casei, pierderea venitului.
Fiecare dintre acești factori poate influența dezvoltarea tulburării bipolare, totuși este mult mai probabil ca o combinație a mai multor factori să contribuie la dezvoltarea bolii.
Tratamentul tulburării bipolare
Diagnosticul de Tulburare Bipolară poate fi pus doar de către medical psihiatru. Medicul psihiatru este și cel care recomandă și inițiază tratamentul medicamentos.
Tratamentul medicamentos are un rol major și este de primă intenție. În completarea lui se recomandă intervenția terapeutică a psihologului clinician sau psihoterapia unui psihoterapeut. Medical psihiatru, psihologul/ psihoterapeutul și pacientul fac echipă și numai împreună pot obține cele mai bune rezultate.
Tratament Medicamentos
Medicamentele recomandate de medicul curant pot include:
- stabilizatori ai dispoziției
- antipsihotice
- antidepresive-antipsihotice
- benzodiazepine, un tip de medicamente anti-anxietate.
Medicamente folosite cel mai adesea în tratarea depresiei bipolare sunt: quetiapina, olanzapina – când se utilizează cu fluoxetina, lurasidona, litiu sau valproat de sodiu.
Pentru pacienții depresivi bipolari, care nu răspund doar la stabilizatorii de dispoziție sau la medicamentele pentru depresia bipolară, medicii prescriu uneori și un stabilizator al stării de spirit plus un antidepresiv tradițional (buproprion sau un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei, cum ar fi fluoxetina sau sertralina).
Este importat de știut însă, ca eficacitatea antidepresivelor nu a fost dovedită pentru depresia bipolară.
Tratament nemedicamentos
Tratamentele nemedicamentoase, cum ar fi consilierea psihologică și psihoeducația, psihoterapia și adoptarea unui stil de viață sănătos, pot ajuta persoanele diagnosticate să accepte mai ușor diagnosticul, tratamentul, să învețe cum să facă față vârfurilor de simptomatologie și să înțeleagă, integreze și vindece cauzele psihologice ale bolii.
Psihoterapia poate fi foarte benefică atunci când însoțește tratamentul medicamentos!
Persoanele aflate în fază de episod maniacal nu vor putea beneficia de intervenția psihologului / psihoterapeutului până când episodul maniacal nu este controlat farmacologic.
Medicamentele produc modificările necesare la nivel chimic, iar consilierea sau psihoterapia pot susține aceste modificări necesare funcționării optime a persoanei și poate trata o parte din cauzele psihologice care au contribuit la declanșarea afecțiunii.
De aceea, aceasta este extrem de importantă în tratamentul tulburării, iar cei care beneficiază atât de medicație, cât și de psihoterapie au cele mai bune rezultate.
Terapie cognitiv comportamentală (TCC)
În cadrul ședințelor de terapie, persoanele cu tulburare bipolara învață o serie de aptitudini pentru a-și putea modifica tiparele de gândire și cele comportamentele negative, astfel încât să-și îmbunătățească starea psihica. Conform TCC, repetarea episoadelor maniacale sau depresive este cauzată de o gândire pesimistă, ca răspuns la anumite evenimentele negative, precum și credințe disfuncționale despre sine, lume ți viitor.
Exercițiile învățate în cadrul terapiei cognitiv comportamentală sunt aplicate apoi în viață de zi cu zi, până când noile modele de gândire și comportament le înlocuiesc pe cele vechi.
Consilierea prin psihoeducație
Consilierea prin psihoeducație ajută atât persoana afectată cât și pe cei apropiați lui să înțeleagă tulburarea și să o gestioneze cât mai bine.
Înțelegerea afecțiunii înseamnă sentimentul redeținerii controlului asupra propriei vieți și implicit, un stil de viața adaptat situației.
Psihoeducația poate fi realizată în cadrul ședințelor individuale, în cadrul ședințelor de cuplu sau familie, sau în grupuri cu persoane care au primit același diagnostic. Acestea reprezintă și o bună oportunitate de a cunoaște alte persoane care trec prin aceleași provocări și au experiențe similar, reconstruind astfel sentimentul de apartenență.
Membrii familiei sunt resurse importante pentru persoana afectată, și de aceea, este important ca și ei să participe activ, pe cât posibil la susținerea eforturilor ei. Partenerul sau membrii familiei se pot alătura grupului de sprijin pentru a înțelege mai bine boala și pentru a continua să ofere încurajare și sprijin celor dragi.
Terapia interpersonală
Acest tip de intervenție are ca obiective: reducerea simptomelor depresive, îmbunătățirea stimei de sine, dezvoltarea unor strategii noi de relaționare – este o terapie de prim ajutor, de scurtă durată.
Tehnici de învățare
Această tehnică pleacă de la ipoteza că depresia apare ca urmare a unui dezechilibru în cadrul sistemului recompensă/ pedeapsă. Persoana a crescut cu pedepse multe și recompense minime. De aceea obiectivul tehnici este acela de a ajuta pacientul să identifice surse noi de recompense și să dezvolte strategii de evitare și depășire a pedepselor.
Psihodinamica
Pleacă de la ipoteza că depresia își are originea în conflicte legate de stres și pierdere. Astfel, identificarea acestor pierderi sau surse de stres și găsirea unor noi strategii de adaptare reprezintă obiectivele acestui tip de abordare.
Adoptarea unui stil de viață sănătos
Câteva modificări ale stilului de viața, pot ajuta foarte mult gestionarea tulburării bipolare.
Iată câteva recomandări ce pot fi aplicate chiar din acest moment:
- Păstrează o rutină zilnică referitoare le ora de masă și somn!
- Mănâncă sănătos și echilibrat!
- Plimbă-te în aer liber !
- Fă exerciții de mindfulness !
- Învață să îți identifici schimbările de dispoziție!
- Roagă o persoană apropiată să te susțină în urmarea corectă a planului de tratament prescris de medic!
Dacă prezinți simptome ale tulburării bipolare, îți recomandăm să consulți un psihiatru sau un psiholog.
Programează acum o consultație online și află opinia și recomandările unuia dintre specialiștii înscriși în platformă.
Bibliografie:
DSM-V – manual de diagnostic și clasificare statistic a tuburărilor mentale – editura Callisto
ICD-10 – Clasificare tulburărilor mentale și de comportament – editura Trei
Tratat de psihiatrie psihodinamică – Glen O. Gabbard – editura Trei
Psihopatologie și psihiatrie pentru psihologi – Florin Tudose, Cătălina Tudose și Letiția Dobranici – Editura Info Medica
