Tulburarea obsesiv-compulsivă este o afecțiune de sănătate mintală cronică, în care persoana are gânduri, idei sau senzații (obsesii) recurente, nedorite care o determină să facă ceva în mod repetitiv (compulsii).
Aceste obsesii și compulsii pot interfera cu activitățile de zi cu zi, precum și cu interacțiunile sociale.
Ce este tulburarea obsesiv-compulsivă
Ce cauzează tulburarea obsesiv-compulsivă
Ce este tulburarea obsesiv-compulsivă
Mulți oameni au gânduri supărătoare sau comportamente compulsive, dar acestea nu le perturbă, de obicei, activitățile zilnice. Pentru persoanele cu tulburarea obsesiv-compulsivă gândurile sunt persistente, iar comportamentele sunt rigide. Nerealizarea rutinelor declanșează la aceste persoane stres și anxietate.
Multe persoane care prezintă tulburarea obsesiv-compulsivă realizează sau bănuiesc că obsesiile lor nu sunt realiste, cu toate acestea au dificultăți în a opri gândurile obsesive sau a opri acțiunile compulsive.
Tulburarea obsesiv-compulsivă este destul de comună și poate afecta oamenii de toate vârstele, din toate rasele, din toate mediile sociale, precum și ambele sexe.
Afecțiunea debutează adesea în copilărie, în adolescență sau în primii ani de adult. Vârsta medie de apariție a simptomelor este de 19 ani.
Diagnosticul se pune pe prezența obsesiilor și/sau compulsiilor mai mult de o oră pe zi, care interferează cu activitățile de zi cu zi și provoacă un disconfort foarte mare.
Tratamentul poate consta în psihoterapie, administrarea de medicamente sau o combinație a acestora.
Ce cauzează tulburarea obsesiv-compulsivă
Cauzele care conduc la apariția tulburării nu sunt pe deplin cunoscute. Poate fi rezultatul unei combinații între factorii neurobiologici, genetici, cognitivi, comportamentali sau de mediu.
Care sunt factorii de risc ai tulburării obsesiv-compulsive
Factorii care cresc riscul includ:
- istoricul familial – prezența tulburării la o rudă de gradul I (părinți, frați/surori) poate crește riscul dezvoltării tulburării obsesiv-compulsive, iar riscul este și mai mare dacă persoana respectivă a dezvoltat afecțiunea în copilărie
- evenimentele stresante din viață – abuzul fizic sau sexual în copilărie sau alte traume (moartea unei persoane dragi, divorțul, probleme la școală sau la serviciu, etc.)
- structura și funcționarea creierului – se pare că există o legătură între tulburarea obsesiv-compulsivă și anomalii din anumite zone ale creierului; studiile sunt în curs de desfășurare
- infecțiile – copiii pot dezvolta afecțiunea după o infecție streptococică în urma răspunsului anormal al organismului la aceasta
- alte tulburări de sănătate mintală – tulburarea obsesiv-compulsivă poate fi legată de alte tulburări de sănătate mintală, precum depresia, anxietatea, ticurile sau abuzul de substanțe
- factorii cognitivi – persoanele afectate interpretează într-un mod eronat și nesănătos gândurile pe care le au, acordându-le o importanță excesivă.
Care sunt simptomele tulburării obsesiv-compulsive
Include de obicei atât obsesii cât și compulsii, dar este posibil să aibă manifestări doar de obsesii sau doar de compulsii.
Mulți dintre cei afectați realizează că aceste manifestări sunt nerezonabile sau excesive, dar ele ocupă mult timp și afectează activitățile zilnice precum și funcționarea socială, școlară sau profesională.
Obsesiile
Obsesiile sunt gânduri, imagini sau îndemnuri repetate, persistente și nedorite care sunt intruzive și provoacă stres sau anxietate intensă.
Persoanele cu tulburarea obsesiv-compulsivă realizează, de cele mai multe ori, ca aceste gânduri nu au niciun sens. Obsesiile sunt însoțite, de obicei, de sentimente intense și inconfortabile, cum ar fi dezgustul, îndoiala, frica sau sentimentul că lucrurile trebuie făcute într-un anumit fel care este “pe măsură”.
Obsesiile ocupă mult timp și se interpun în realizarea unor activități importante pe care persoana le prețuiește. Acest aspect este foarte important deoarece, în parte, determină dacă persoana are tulburarea obsesiv-compulsivă sau o trăsătură de personalitate obsesivă.
Studiile arată că majoritatea oamenilor prezintă gânduri intruzive nedorite din când în când, dar la oamenii care suferă de tulburarea compulsiv-obsesivă, aceste gânduri apar frecvent și cauzează anxietate extremă care îi împiedică să funcționeze zilnic.
Obsesiile specifice tulburării obsesiv-compulsive includ:
Contaminarea
Persoanele cu tulburarea obsesiv-compulsivă pot prezenta o frică imensă de a se contamina:
- prin atingerea unor obiecte pe care le-au atins și alții
- cu diverși germeni, agenți infecțioși
- cu murdărie (frica de a da mâna cu alte persoane)
- cu fluide corporale, precum urină și materiile fecale
- cu anumiți contaminanți din mediu, precum radiațiile, azbestul
- cu diverse produse chimice de uz casnic, precum detergenții, solvenții, etc.
Pierderea controlului
Persoanele cu tulburarea obsesiv-compulsivă pot avea teamă extremă de:
- a acționa impulsiv și a se răni
- a acționa impulsiv și a face rău altor persoane
- a fura lucruri
- a spune obscenități sau alte insulte
- a reproduce mental imagini violente sau oribile.
Teama de a face rău
Persoanele care prezintă această tulburare pot manifesta:
- frica de a fi responsabil pentru ceva îngrozitor, precum un incendiu, o spargere
- frica de a-i răni pe alții din cauza lipsei de atenție, cum ar fi să scape ceva pe jos care ar putea face pe cineva să alunece, să cadă și să se lovească.
Obsesii legate de perfecționism
Persoanele cu tulburarea obsesiv-compulsivă pot prezenta:
- frica de a pierde lucruri
- incapacitatea de a se decide dacă să păstreze sau dacă să arunce anumite lucruri
- frica de a pierde sau de a uita informații importante atunci când aruncă ceva
- preocupare cu privire la exactitate sau uniformitate
- preocupare cu nevoia de a ști sau de a-și aminti.
Gânduri sexuale nedorite
Persoanele afectate pot avea:
- impulsuri sexuale interzise sau perverse față de alte persoane
- obsesii sexuale care implică minori sau incest
- gânduri sau imagini sexuale interzise sau perverse
- obsesii cu privire la comportamentul sexual agresiv față de alții.
Obsesii religioase (scrupulozitate)
Persoanele care prezintă această tulburare pot avea:
- preocuparea pentru blasfemie sau cu privire la ofensarea lui Dumnezeu
- preocuparea excesivă față de “ce este bine și ce este rău” sau moralitate.
Alte obsesii
Persoanele cu tulburarea obsesiv-compulsivă pot prezenta:
- obsesii cu privire la orientarea sexuală
- anxietate extremă când lucrurile sunt puse asimetric sau în dezordine
- preocuparea că pot dezvolta anumite boli, dar nu prin contaminare, de exemplu cancer
- idei superstițioase despre anumite numere sau culori “norocoase” sau “ghinioniste”.
Compulsiile
Cea de-a doua componentă a tulburării obsesiv-compulsive, sunt comportamente sau gânduri repetitive pe care o persoană le folosește cu intenția de a contracara, a neutraliza sau de a-și face obsesiile să dispară.
Persoanele cu tulburarea obsesiv-compulsivă realizează că aceasta este doar o soluție temporară, dar fără o modalitate mai bună de a face față, se bazează pe compulsii pentru a face față stresului.
De asemenea, compulsiile pot cuprinde și evitarea situațiilor care declanșează obsesiile. Compulsiile consumă timp, cel puțin o oră în fiecare zi, și împiedică desfășurarea unor activități importante pe care persoana le prețuiește.
Ca și în cazul obsesiilor, nu toate comportamentele repetitive sau “ritualurile” sunt compulsii. De exemplu, practicile religioase, rutina înainte de culcare, învățarea unei noi abilități implică un comportament repetitiv, dar reprezintă, de obicei, ceva pozitiv și funcțional în viața de zi cu zi. De asemenea, dacă o persoană este foarte atentă la detalii, căreia îi place ca lucrurile să fie în ordine, nu înseamnă că suferă de tulburarea obsesiv-compulsivă. În acest caz “compulsiv” se referă la o trăsătură de personalitate sau la ceva ce persoana preferă să facă sau îi place. Comportamentele depind de context.
În tulburarea obsesiv-compulsivă, comportamentul compulsiv se realizează cu intenția de a scăpa sau de a reduce anxietatea sau prezența obsesiilor.
Exemplele de compulsii comune în tulburarea obsesiv-compulsivă includ:
Spălarea și curățarea
Persoanele cu tulburarea obsesiv-compulsivă pot recurge la practici precum:
- spălarea exagerată a mâinilor sau într-un anumit mod
- curățarea excesivă a obiectelor de uz casnic sau al a altor obiecte
- rutine de îngrijire sau toaletă excesive, precum periajul excesiv al dinților, curățarea excesivă a corpului, etc.
- practicarea unor acțiuni pentru a elimina sau preveni venirea în contact cu anumite substanțe contaminante.
Controlul
Persoanele care prezintă această tulburare pot recurge la acțiuni precum:
- verificarea faptului că nu s-au rănit sau că nu se vor răni
- verificarea faptului că nu au rănit sau că nu vor răni alte persoane
- verificarea că nu au făcut anumite greșeli (de exemplu să verifice dacă au încuiat ușa, dacă au închis gazul, etc. la fiecare câteva minute)
- verificarea stării fizice ale părților corpului
- verificarea că nu s-a întâmplat nimic rău, groaznic.
Compulsiile mentale
Persoanele cu tulburarea obsesiv-compulsivă pot recurge la:
- numărarea în timp ce efectuează o sarcină pentru a termina cu un număr “corect”, “sigur”, “bun”
- revizuirea mentală a evenimentelor pentru a preveni să facă rău lor sau altor persoane, pentru a preveni urmările grave
- “anularea” (de exemplu înlocuirea unui cuvânt “rău” cu unul “bun” pentru al “anula”
- rugăciunea pentru a preveni să facă rău propriei persoane sau a altora.
Repetiția
Persoanele afectate pot recurge la comportamente repetitive precum:
- recitirea sau rescrierea
- repetarea unor acțiuni de rutină precum ridicarea și așezarea pe scaun, intrarea și ieșirea pe ușă, etc.
- repetarea activităților în “multipli”, de exemplu repetarea unei acțiuni de trei ori pentru că trei este un număr “corect”, “sigur” sau “bun”
- mișcări repetitive ale corpului, de exemplu clipire, atingere, etc.
Alte compulsii
Alte compulsii pe care le pot avea persoanele care suferă de tulburarea obsesiv-compulsivă includ:
- evitarea situațiilor care ar putea declanșa obsesiile, de exemplu o persoană cu obsesii referitoare la contaminare sau murdărie va evita să dea mâna cu alte persoane, să folosească toaletele publice, să intre în aglomerații, etc.
- căutarea constantă a asigurării și reasigurării
- aranjarea în ordine a lucrurilor sau aranjarea lucrurilor într-un anumit mod, până când este “bine”.
Manifestările tulburării încep de obicei treptat și tind să varieze ca severitate pe parcursul vieții. De asemenea, tipurile de obsesii și compulsii se pot schimba în timp. Simptomele se agravează, de regulă, în momentele de stres acut.
Când să te adresezi medicului
Adresează-te medicului dacă crezi că tu sau o persoană apropiată prezentați semnele tulburării obsesiv-compulsive.
Trebuie să știi că există o diferență între a suferi de tulburarea obsesiv-compulsivă și a perfecționist, de exemplu a-ți dori să obții rezultate sau performanțe impecabile, sau a fi foarte atent cu lucrurile tale, să fie curate, ordonate, așezate într-un anumit mod, etc.
Afecțiuni coexistente
Tulburarea obsesiv-compulsivă poate fi însoțită de alte afecțiuni, precum:
- tulburarea dismorfică corporală
- tulburarea de tezaurizare
- sindromul de referință olfactiv
- comportamente repetitive concentrate pe corp.
Care sunt complicațiile tulburării obsesiv-compulsive
Tulburarea obsesiv-compulsivă poate conduce la o serie de probleme, precum:
- timp îndelungat petrecut în comportamente ritualice
- probleme de sănătate, de exemplu dermatita de contact cauzată de spălarea frecventă a mâinilor
- dificultăți în a participa la activitățile școlare, profesionale sau sociale
- relații tulburi
- calitatea slabă a vieții, în general
- gânduri și comportament suicidar.
Care este tratamentul tulburării obsesiv-compulsive
Tratamentul tulburării obsesiv-compulsive poate să nu ducă la vindecare, dar poate îmbunătăți calitatea vieții prin ameliorarea simptomelor. Astfel, persoana poate să desfășoare activități școlare, profesionale sau poate participa la activitățile sociale.
Principalele tratamente pentru tulburarea obsesiv-compulsivă sunt psihoterapia, administrarea de medicamente sau o combinație între cele două.
Psihoterapia
Terapia cognitiv-comportamentală reprezintă un tip de psihoterapie cu rezultate bune în cazul multor persoane care suferă de tulburarea obsesiv-compulsivă. Acest tip de terapie își propune să schimbe modul de gândire, emoțiile și comportamentul persoanei afectate, prin două metode, și anume expunerea și prevenirea răspunsului.
În timpul ședințelor de terapie cel afectat este expus în mod deliberat la situații sau imagini care reprezintă obsesia lui, ceea ce conduce la creșterea fricii și anxietății, inițial. Dar, persoana este îndemnată să evite comportamentul compulsiv legat de obsesie.
În timp, anxietatea cauzată de obsesii scade și, în cele din urmă, acestea provoacă tot mai puțină anxietate, sau deloc, pentru că devine obișnuință.
Această terapie implică efort și practică, dar poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții după ce persoana afectată învăța să-și gestioneze obsesiile și compulsiile.
Medicamentele
Anumite medicamente folosite în tratarea afecțiunilor psihiatrice pot ajuta la controlul obsesiilor și compulsiilor din tulburarea obsesiv-compulsivă.
Medicamentele din clasa inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei, care sunt medicamente antidepresive, se pot folosi mai întâi, dar medicul poate prescrie și alte medicamente, cum ar fi antipsihoticele.
Durata minimă a tratamentului este de trei luni și acesta nu poate fi întrerupt decât la indicația medicului.
De cele mai multe ori, persoanele cu tulburarea obsesiv-compulsivă necesită atât psihoterapie cât și tratament medicamentos.
Alte tratamente
Atunci când psihoterapia și medicamentele nu dau rezultate, se poate apela la alte tratamente, precum:
- programe intensive de tratament ambulatoriu sau rezidențial (internare de zi sau internare într-un centru de tratament pentru sănătate mintală sau internarea într-un spital de sănătate mintală) – programele de tratament cuprinzătoare pun accentul pe terapia de prevenirea expunerii și a răspunsului
- stimularea profundă a creierului – se adresează adulților cu vârste peste 18 ani și constă în implantarea de electrozi în anumite zone ale creierului; electrozii produc impulsuri electrice care pot ajuta la reglarea impulsurilor anormale
- stimularea magnetică transcraniană – se adresează adulților cu vârste cuprinse între 22 și 68 de ani la care tratamentele tradiționale au eșuat; este o procedură neinvazivă și constă în utilizarea câmpurilor magnetice pentru a stimula celulele nervoase din creier cu scopul ameliorării simptomatologiei.
Tulburarea obsesiv-compulsivă este o afecțiune comună de sănătate mintală în care o persoană are gânduri obsesive și comportamente compulsive.
Tulburarea poate fi foarte supărătoare și poate interfera cu activitățile de zi cu zi.
Cazurile ușoare de tulburare obsesiv-compulsivă se pot ameliora fără tratament, dar cazurile medii și severe necesită tratament. În lipsa unui tratament, astfel de cazuri nu se ameliorează și se pot agrava.
Programează acum o consultație online prin Getvig.Health pentru a afla părerea avizată și recomandările unui psiholog.
Ședințele de evaluare psihologică sau cele de terapie online încep de la 120 lei și pot fi efectuate de oriunde ai fi.
Surse de informare:
www.iocdf.org, www.nimh.nih.gov, www.mayoclinic.org, www.medicalnewstoday.com, www.psychiatry.org