Tulburarea de hiperactivitate și deficit de atenție, ADHD, reprezintă o afecțiune de sănătate mintală care poate provoca niveluri neobișnuite de hiperactivitate și comportamente impulsive.
Care sunt factorii de risc ai ADHD
Ce este ADHD
Este cea mai frecventă tulburare de neurodezvoltare apărută în copilărie. Afecțiunea este frecvent diagnosticată în jurul vârstei de 6-7 ani, atunci când copilul intră în colectivitate și simptomele sunt mai evidente.
ADHD este o afecțiune cronică ce afectează milioane de copii și continuă adesea în adolescență și la vârsta adultă.
Copiii cu ADHD pot prezenta dificultăți de atenție, pot fi excesiv de activi sau pot avea dificultăți de a controla comportamentele impulsive (pot acționa fără să se gândească la care va fi rezultatul). De cele mai multe ori, cei afectați prezintă toate cele trei componente ale acestei tulburări (neatenție, impulsivitate, hiperactivitate) într-o combinație variabilă de severitate.
De asemenea, copiii cu ADHD se pot confrunta cu stima de sine scăzută, probleme de relaționare și performanțe scăzute la școală.
Simptomele se pot diminua odată cu înaintarea în vârstă. Totuși, unele persoane nu le depășesc niciodată complet, dar ei pot învăța strategii pentru a avea succes.
Mulți oameni experimentează neatenție și schimbări ale nivelurilor de energie, dar pentru persoanele cu ADHD, acest lucru se întâmplă mai des și într-o măsură mai mare, în comparație cu cei care nu suferă de această tulburare.
Deși tratamentul nu va vindeca ADHD, poate ajuta foarte mult în ameliorarea simptomatologiei. Acesta implică, de obicei, administrarea de medicamente și intervenții comportamentale.
Diagnosticarea precoce și instituirea cât mai rapidă a tratamentului pot face diferența în ceea ce privește rezultatele.
Care sunt cauzele ADHD
În ciuda eforturilor majore de cercetare, cauza exactă care stă la baza apariției tulburării de hiperactivitate și deficit de atenție nu a fost complet elucidată. Cercetările actuale arată că factorii care pot fi implicați în dezvoltarea ADHD includ genetica, probleme cu sistemul nervos central în momentele cheie ale dezvoltării sale, precum și factorii de mediu.
Care sunt factorii de risc ai ADHD
Factorii care cresc riscul apariției ADHD includ:
- rudele de gradul întâi, cum ar fi un părinte sau un frate, cu ADHD sau altă tulburare de sănătate mintală
- expunerea la toxinele din mediu, cum ar fi plumbul, care se găsește în vopsea și țevile din clădirile vechi
- nașterea prematură
- fumatul în timpul sarcinii
- consumul de droguri în timpul sarcinii
- consumul de alcool în timpul sarcinii
- greutatea mică la naștere.
Cercetările nu susțin opiniile populare conform cărora ADHD ar fi cauzat de consumul de prea mult zahăr, dulciuri sau fast-food, de statul prea mult în fața televizorului, de modul de creștere, disciplinare adoptat de părinți, de sărăcie sau de haosul în familie, dar toate acestea pot duce la agravarea simptomelor, mai ales la unele persoane.
De asemenea, afecțiunea ADHD nu este influențată de nivelul de inteligență al copilului. Copiii cu inteligență superioară pot fi afectați de această tulburare, iar copiii cu deficit intelectual pot avea, pe lângă retardul cognitiv, și ADHD.
Tipuri de ADHD și simptomele acestora
Toții copiii se confruntă uneori, cu dificultăți de atenție, de a asculta, de a asculta instrucțiunile, de a sta nemișcați sau de a-și aștepta rândul. Acestea sunt comune copiilor mici, în general. Diferența este că la copiii cu ADHD hiperactivitatea și neatenția sunt considerabil mai mari decât cele așteptate pentru vârsta lor și provoacă suferință și/sau probleme de funcționare acasă, la școală sau cu prietenii.
Simptomele ADHD pot fi vizibile încă de la vârsta de 3 ani și pot continua până la vârsta adultă.
Afecțiunea afectează mai mult sexul masculin decât pe cel feminin și simptomele pot fi diferite la băieți față de fete. De exemplu, băieții pot fi mai hiperactivi, iar fetele pot fi mai neatente.
În funcție de simptomele predominante, există trei tipuri de ADHD:
ADHD predominant neatent
ADHD în care predomină neatenția este mai frecvent în cazul fetelor și simptomele pot include:
- dificultăți de organizare sau în a duce o sarcină la bun sfârșit
- dificultăți în acorda atenție detaliilor
- greșeli neglijente la temele școlare sau sarcinile de serviciu (poate începe sarcini, dar își pierde rapid concentrarea)
- superficialitate și neglijență în privința bunurilor personale
- dificultăți în a înțelege sau a urma instrucțiuni verbale complexe
- dificultăți în organizarea sarcinilor și a activităților ( de exemplu, nu-și organizează timpul, are o muncă dezordonată, dezorganizată, pierde termenele limită)
- pare să nu asculte chiar și atunci când i se vorbește direct
- evită sau respinge sarcinile care implică un efort mental susținut, cum ar fi temele școlare, completarea formularelor, pregătirea rapoartelor
- nu respectă instrucțiunile și nu reușește să ducă la sfârșit sarcinile, cum ar fi temele școlare sau sarcinile de serviciu
- pierde lucruri necesare realizării sarcinilor și activităților, cum ar fi cărți, manuale, cheile, telefonul, ochelarii de vedere
- uită să facă activitățile zilnice, rutina zilnică
- este ușor de distras de stimuli sau gânduri care nu au legătură cu activitatea desfășurată.
ADHD predominant hiperactiv și impulsiv
ADHD în care predomină hiperactivitatea și impulsivitatea este mai frecvent la băieți decât la fete și implică o stare permanentă de agitație, o activitate motorie excesivă și vorbit excesiv.
Simptomele persoanelor cu acest tip de ADHD includ:
- nervozitate, mișcatul mâinilor sau picioarelor, fâțâitul pe scaun
- dificultăți în a rămâne așezați pe scaun, la școală sau în alte situații
- neliniște sau incapacitatea de a sta locului pentru perioade lungi de timp
- vorbit excesiv
- incapacitatea de a se juca sau a desfășura o activitate în liniște
- dificultăți în a-și aștepta rândul
- se grăbește cu răspunsul înainte ca întrebarea să fie terminată
- întrerupe sau intervine în conversațiile, jocurile sau activitățile altora.
ADHD combinat
În forma combinată de ADHD se regăsesc toate cele trei elemente care descriu această tulburare, și anume, hiperactivitatea, impulsivitatea și neatenția, în mod egal.
Majoritatea copiilor cu ADHD intră în această categorie.
Deoarece simptomele se pot schimba în timp, prezentarea, tipul de ADHD se poate schimba în timp.
Când să te adresezi medicului
Adresează-te medicului ori de câte ori ești îngrijorat cu privire la ADHD, dacă copilul tău prezintă oricare dintre simptomele acestei afecțiuni.
Medicul de familie sau medicul pediatru te pot direcționa către un specialist cum ar fi psihologul pentru copii, psihiatrul pentru copii, pediatrul de dezvoltare-comportament sau neurologul pediatru, dar este importat ca cel mic să fie mai întâi evaluat medical pentru a identifica eventualele alte cauze ale dificultăților acestuia.
Care sunt complicațiile ADHD
Copiii cu ADHD:
- sunt predispuși accidentărilor mai frecvent față de copiii care nu prezintă această tulburare, se rănesc mai des
- se iau la luptă în sala de curs, ceea ce poate conduce la eșec școlar și judecata aspră din partea celorlalți copii și adulți
- au probleme în a interacționa și a fi acceptați de către ceilalți membri ai societății
- tind să aibă o stimă de sine scăzută
- sunt expuși unui risc crescut de abuz de alcool și substanțe interzise, droguri, precum și alte comportamente delicvente.
Condiții coexistente
Tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate, ADHD, nu cauzează alte probleme psihologice sau de dezvoltare. Totuși, acești copii sunt mai predispuși decât semenii lor, să prezinte și alte afecțiuni precum:
- tulburare de conduită, marcată de un comportament antisocial, precum bătaia, furtul, distrugerea proprietății și rănirea oamenilor sau animalelor
- tulburarea de opoziție și comportament sfidător, definită, în general, ca un model de comportament negativ, sfidător și ostil față de figurile autoritare
- tulburări de învățare, inclusiv probleme cu citirea, scrierea, înțelegerea și comunicarea
- tulburarea de perturbare afectivă de tip disruptiv, caracterizată prin iritabilitate și probleme de toleranță la frustrare
- tulburări de anxietate, care pot provoca îngrijorare copleșitoare și nervozitate; includ tulburarea obsesiv-compulsivă
- tulburări legate de consumul de substanțe, inclusiv alcool, droguri, fumat
- tulburări de dispoziție, inclusiv tulburarea bipolară și depresia, precum și comportamentul maniacal
- tulburări de tic sau sindromul Tourette, tulburări care implică mișcări repetitive sau sunete nedorite, care nu pot fi controlate
- tulburarea spectrului autist, afecțiune care este legată de dezvoltarea creierului și care influențează modul în care o persoană percepe și socializează cu semenii.
Care este tratamentul ADHD
Scopul tratamentului ADHD îl reprezintă diminuarea comportamentelor inadecvate, îmbunătățirea calității performanțelor școlare sau profesionale, creșterea stimei de sine și înlesnirea integrării în societate.
Tratamentul ADHD îmbină adesea administrarea de medicamente cu terapia comportamentală.
Un plan optim de tratament va include o monitorizare atentă, controale frecvente și ajustări pe parcurs, dacă este necesar.
Opțiunile de tratament includ:
Medicamente
Medicamentele stimulatoare ale sistemului nervos central (psihostimulante) sunt cele mai frecvent prescrise medicamente pentru tratamentul ADHD. Acestea funcționează prin creșterea și echilibrarea cantităților de substanțe chimice ale creierului, numite neurotransmițători.
Exemplele includ amfetaminele și metilfenidații.
Doza poate varia de la persoană la persoană și poate dura ceva până la găsirea dozei corecte. Aceasta poate fi ajustată pe parcursul tratamentului, în funcție de necesități sau de efectele secundare.
Administrarea medicamentelor stimulatoare pentru tratarea ADHD, a fost asociată cu riscul apariției unor simptome psihiatrice (agitație, simptome psihotice sau maniacale) sau a unor probleme cardiace (creșterea tensiunii arteriale sau a ritmului cardiac). Cu toate acestea, riscul de efecte adverse severe sau moarte subită nu a fost dovedit.
Persoanele cărora li se administrează aceste medicamente trebuie evaluate și monitorizate pe toată durata tratamentului.
Atunci când medicamentele stimulente nu funcționează sau provoacă reacții adverse supărătoare, medicul poate recomanda alte medicamente, precum:
- antidepresivele
- atomoxetina
- clonidina, etc.
Terapia comportamentală
Terapia comportamentală reprezintă tratamentul de prima linie recomandat persoanelor care prezintă o simptomatologie ușoară sau celor de vârstă preșcolară.
Exemplele de terapie includ:
- formarea abilităților sociale – poate ajuta copiii să învețe comportamentele sociale adecvate
- terapia comportamentală – părinții și educatorii pot învăța strategii de schimbare a comportamentului, cum ar fi sisteme de recompensă simbol și timeout, pentru a face față situațiilor dificile
- psihoterapia – le permite celor afectați sa vorbească despre problemele care îi deranjează, să exploreze modele de comportament negative și să învețe modalități de a face față simptomelor lor; consilierea poate ajuta, de asemenea, membrii familiei să-l înțeleagă mai bine pe cel afectat
- formarea abilităților parentale – poate ajuta părinții să dezvolte modalități de a înțelege și de a ghida comportamentul copilului lor
- terapia de familie – poate ajuta părinții și frații să facă față stresului.
Cele mai bune rezultate se obțin atunci când există un lucru în echipă: părinți, terapeuți, medici, profesori.
Toți adulții implicați în îngrijirea copilului cu ADHD trebuie să fie consecvenți în aplicarea terapiilor. Se folosesc recompense pentru a întări comportamentele pozitive și penalizări care să elimine comportamentele nedorite sau problematice.
Grupurile de sprijin
Grupurile de suport sunt grupuri de persoane cu aceleași probleme și nevoi similare și pot ajuta prin împărtășirea felului în care fac față afecțiunii. Aceste grupuri sunt utile părinților care au copii cu ADHD sau adulților care suferă de această afecțiune.
Stil de viață
Câteva modificări aduse stilului de viață pot ajuta în gestionarea simptomelor ADHD. Astfel:
- adoptarea unei diete alimentare echilibrată și sănătoasă care să se bazeze pe consumul de fructe, legume, cereale integrale, proteine, etc.
- practicarea exercițiilor fizice regulat, în special exercițiile aerobice – efectele pe termen lung ale acestor exerciții includ un comportament și abilități motorii mai bune, îmbunătățirea funcțiilor executive, o viteză mai mare de procesare a informațiilor și o memorie mai bună
- odihnă suficientă
- limitarea timpului petrecut în fața televizorului sau pe dispozitivele electronice
- respectarea unui program regulat de masă, activități, somn
- găsirea modalităților pentru îmbunătățirea stimei de sine (cursuri de artă, muzică, dans, arte marțiale)
- folosirea cuvintelor simple și demonstrarea când dai instrucțiuni unui copil cu ADHD
- arată-i copilului multă afecțiune, caută comportamente pentru care poți complimenta copilul în mod regulat
- identificarea situațiilor dificile (prezentări lungi, cumpărături într-un mall unde gama de mărfuri poate fi copleșitoare)
- încurajarea interacțiunii sociale
- fii un exemplu de comportament calm și concentrare
- recompensarea comportamentului bun
- încurajarea punctelor forte speciale ale copilului
- menținerea spațiul ordonat și organizat, etc.
Monitorizare
ADHD este o afecțiune cronică și poate influența viața copilului și când acesta va deveni adult. Aproximativ 60-80% dintre copiii cu ADHD continuă să aibă simptome și în perioada adolescenței, iar aproximativ 50-65% și în perioada de adult.
Odată cu vârsta simptomele se pot modifica, pot deveni mai subtile sau se pot complica prin apariția altor tulburări comportamentale și emoționale asociate.
Fără tratament, ADHD poate face dificilă rezolvarea provocărilor de zi cu zi. Copiii pot avea probleme de învățare sau de dezvoltare a abilităților sociale. Adolescenții și adulții pot avea probleme cu relațiile și dependența.
ADHD poate conduce, de asemenea, la schimbări de dispoziție, depresie, stimă de sine scăzută, tulburări de alimentație, asumare de riscuri și conflicte cu oamenii din jur.
Dar, cu tratamentul adecvat, mulți oameni pot duce o viață normală. Tratamentul ajută.
Evidența simptomelor și controalele medicale regulate sunt foarte importante deoarece medicamentele și terapiile necesare pot necesita modificări, ajustări, schimbări (ce a funcționat la un moment dat poate să nu mai fie eficient).
Programează acum o consultație online prin Getvig.Health pentru a afla părerea avizată a unui specialist.
Surse de informare: www.mayoclinic.org, www.cdc.gov, www.psychiatry.org, www.webmd.com, www.healthline.com, www.kidshealth.org