Claustrofobia sau teama de spații închise, reprezintă una dintre cele mai cunoscute și mai comune fobii, aproximativ una din zece persoane fiind afectată de această tulburare.
Fobia reprezintă o frică intensă și irațională față de anumite obiecte sau situații. De asemenea, în cazul fobiilor nivelul fricii nu este justificat de pericolul real reprezentat de obiectul sau situația de temut.
O persoană care are claustrofobie se teme de spațiile închise și poate avea un atac de panică atunci când se află în lift, în avion sau chiar într-o cameră aglomerată. Chiar și purtarea unor haine foarte strâmte poate declanșa sentimente de claustrofobie la unii oameni. De asemenea, anumite teste medicale, precum computer tomografia sau rezonanța magnetică nucleară, pot fi foarte dificil sau chiar imposibil de efectuat.
Cauzele care conduc la apariția claustrofobiei pot fi reprezentate de o combinație între factorii genetici și experiențe de viață.
Claustrofobia, fobiile, în general, pot fi atât de severe încât interferează cu activitățile zilnice făcând dificilă sau chiar imposibilă îndeplinirea acestora. Fobiile pot limita capacitatea de a lucra eficient, pot afecta relațiile și pot scădea stima de sine.
Deși manifestările clinice ale claustrofobiei pot fi severe, multe persoane nu apelează la ajutor de specialitate, din păcate.
Cu tratamentul adecvat, claustrofobia poate fi depășită.
Factorii de risc ai claustrofobiei
Ce este claustrofobia
Cuvântul claustrofobie provine din latinescul “claustrum” care înseamnă loc închis, și cuvântul grecesc “phobos” care înseamnă frică.
Claustrofobia reprezintă frica intensă și irațională față de spațiile închise.
Teama de spații închise, claustrofobia, este o formă de tulburare de anxietate și este considerată o fobie specifică, conform Manualului de Diagnostic și Statistică 5 (DSM-5).
Tulburarea afectează aproximativ 10% din populația lumii, fiind mai frecventă în rândul persoanelor de sex feminin.
Deși fobiile se pot dezvolta la orice vârstă, de orice persoană, marea majoritate se dezvoltă, totuși, în copilărie sau adolescență.
Care sunt cauzele claustrofobiei
Cauzele care duc la declanșarea claustrofobiei nu sunt pe deplin înțelese. Cercetătorii cred că tulburarea poate fi declanșată de o combinație între condiționare și factori genetici. Se crede că o singură mutație genetică poate crește riscul de claustrofobie. De asemenea, tulburarea poate fi cauzată de o disfuncție a amigdalei, parte a creierului responsabilă cu modul în care este procesată frica.
Posibilele cauze ale claustrofobiei includ:
- un eveniment traumatizant în copilărie – un copil care a fost prins sau închis din greșeală sau intenționat într-un spațiu îngust, poate dezvolta claustrofobie
- având un părinte claustrofob – un copil care este expus la manifestările unui părinte claustrofob poate dezvolta la rândul său tulburarea
- un eveniment declanșator după copilărie – un eveniment precum rămânerea blocat într-un lift, turbulențe severe în avion, rămânerea blocat într-o toaletă, etc. pot declanșa claustrofobia.
Care sunt factorii de risc ai claustrofobiei
Factorii care pot crește riscul dezvoltării claustrofobiei includ:
- sexul – claustrofobia este mai frecventă în rândul persoanelor de sex feminin
- factorii genetici
- având un părinte claustrofob
- antecedentele personale și heredocolaterale de tulburări mintale
- traumele din copilărie (un abuz, sechestrarea într-un spațiu închis sau întunecat, etc.)
- suferind și de alte tulburări de anxietate, etc.
Nu spațiile mici declanșează neapărat fobia, ci frica de ceea ce se poate întâmpla dacă persoana rămâne blocată în acel spațiu.
Factorii declanșatori ai claustrofobiei
Includ:
- lifturile
- tunelurile
- trenurile
- avionul
- mașinile mici (autovehiculele)
- metroul
- ușile rotative
- cabina de toaletă sau duș
- beciurile, pivnițele
- peșterile
- încăperile mici fără ferestre sau cu ferestre care nu se pot deschide
- aparate de imagistică, precum computer tomograful sau RMN-ul
- echipamente medicale care acoperă fața, precum măștile pentru ventilație și/sau intubare, etc.
- încăpere aglomerată, plină de oameni, chiar dacă este mare
- spălătoriile auto automate
- aglomerațiile
- cabinele de probă din magazine
- gândul de a fi într-un spațiu închis, etc.
Care sunt manifestările clinice ale claustrofobiei
Manifestările clinice ale claustrofobiei pot include simptome similare cu cele din cadrul anxietății și atacului de panică.
Simptomele fizice
Includ:
- transpirații excesive
- tremurat, frisoane
- senzație de sufocare sau “nod în gât”
- bătăi rapide ale inimii (tahicardie)
- respirație dificilă
- senzație de strângere în piept
- agitație
- confuzie, dezorientare
- bufeuri de căldură
- senzație de amorțeală, parestezii
- înroșirea feței
- amețeli
- leșin
- țiuit în urechi
- gură uscată
- stomac deranjat, diaree
- dureri abdominale
- greață
- vărsături
- plâns, crize de furie, etc. – simptome specifice copiilor.
Simptomele emoționale
Includ:
- sentimente de groază, gânduri iraționale
- incapacitatea de a face diferența dintre real și imaginar
- frica de a pierde controlul
- frica de a leșina
- senzația de anxietate severă
- dorința de a depăși situația
- înțelegerea că frica nu este rațională, dar incapacitatea de a o depăși
- frica de moarte, etc.
Manifestările clinice ale claustrofobiei pot varia de la ușoare la severe, de la sentimente de frică ușoară până la sentimente de frică severe, anxietate severă și atacuri de panică.
Diagnosticarea claustrofobiei
Diagnosticarea claustrofobiei se realizează pe baza discuției dintre medic și pacient, în urma căreia este identificat factorul declanșator al fobie, momentul declanșării acesteia, precum și frecvența și intensitatea episoadelor de frică. De asemenea, medicul evaluează impactul claustrofobiei asupra vieții pacientului (școală, loc de muncă, relațiile cu familia, prietenii, etc.).
În cadrul discuției, medicul pune întrebări în legătură cu istoricul medical al persoanei, afecțiunile de care a suferit sau suferă persoana în cauză, antecedentele personale sau heredocolaterale de tulburări mintale, medicamentele sau suplimentele pe care le ia.
Există chestionare psihologice specifice care chestionează claustrofobia și anxietatea.
Pentru a pune diagnosticul de claustrofobie trebuie îndeplinite următoarele criterii:
- frica de spații închise este intensă și este prezentă de cel puțin șase luni
- frica sau anxietatea se referă la spațiile închise
- frica apare întotdeauna de îndată ce persoană se confruntă sau se gândește la situația de temut
- persoana evită situația de temut, spațiile închise, sau o suportă cu frică sau anxietate severe
- frica nu este rațională, este disproporționată cu pericolul real
- frica provoacă o suferință semnificativă sau împiedică capacitatea de a funcționa, împiedică desfășurarea activităților zilnice
- simptomele nu pot fi atribuite unei alte afecțiuni mintale, precum tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) sau tulburarea de stres post-traumatic.
Tratamentul claustrofobiei
Primul pas în tratarea claustrofobiei este recunoașterea acestei frici și consultarea unui psihoterapeut sau a altui specialist în sănătate mintală.
Opțiunile de tratament includ:
Terapia cognitiv-comportamentală
Terapia cognitiv-comportamentală – este un tip de terapie prin vorbire, psihoterapie, care se bazează pe gestionarea fobiei prin schimbarea modului de a gândi, a simți și a reacționa, a se comporta, descoperirea unor tehnici practice de a face față fricii.
Terapia de expunere
Terapia de expunere, acest tip de psihoterapie se bazează pe expunerea treptată la situația de temut. Aceasta se poate realiza direct, în timp real, cu ajutorul unor imagini sau al realității virtuale și prin reamintire și descrierea experienței de temut.
Terapia de expunere poate include mai multe tehnici, respectiv:
- modelare – pacientul urmărește alte persoane care se confruntă cu declanșatorul claustrofobiei fără teamă, relaxați și este încurajată să imite această atitudine, încredere
- expunerea graduală – denumită și desensibilizare sistematică, expunerea graduală este tehnica prin care persoana este învățată să folosească tehnici specifice de relaxare și vizualizare atunci când se confruntă cu anxietatea legată de fobie; factorul declanșator este introdus treptat, pas cu pas, în timp ce persoana se concentrează pe obținerea relaxării fizice și mintale; în final, persoana poate confrunta sursa fobiei fără a se simți anxioasă
- inundații – această tehnică de terapie de expunere se bazează pe expunerea persoanei la declanșatorul fobiei până când atacul de anxietate trece; faptul că a trecut peste situația cea mai de temut fără a suferi un rău real poate ajuta.
Medicamentele
Medicamentele pot fi folosite uneori în tratamentul claustrofobiei, pe lângă psihoterapie și sprijin. Acestea se recomandă, de obicei, pentru perioade scurte de timp (de exemplu pentru a trata anxietatea cauzată de zbor). Cele două clase principale de medicamente prescrise cel mai des sunt:
- benzodiazepinele
- inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei.
Strategii pentru claustrofobie
Sfaturile care pot ajuta persoanele claustrofobe să facă față atunci când se confruntă cu fobia lor, includ:
- rămâi pe loc atunci când are loc un atac, dacă conduci trage pe dreapta
- amintește-ți că gândurile, senzațiile înspăimântătoare vor trece
- încearcă sa te concentrezi pe alte obiecte, persoane, ceva care nu reprezintă o amenințare
- respiră încet și profund, numără până la trei la fiecare respirație
- amintește-ți că frica nu este reală, frica este irațională
- vizualizează și concentrează-te asupra unor imagini care te relaxează
- concentrează-te pe ceva sigur, cum ar fi timpul care trece, urmărind un ceas
- amintește-ți că atacul nu pune viața în pericol și că va trece
- nu te opune atacului, dacă nu vei reuși să-l oprești anxietatea ta poate să crească și poate să agraveze starea.
În cazul în care simptomele se agravează, apelează la ajutor medical de urgență.
Strategiile pe termen lung pot include învățarea unor tehnici de relaxare, participarea la clasele de yoga, masajul cu aromaterapie, participarea la grupurile de sprijin, adoptarea unui stil de viață sănătos (alimentație echilibrată și sănătoasă, practicarea exercițiilor fizice regulat, odihnă suficientă și de calitate, etc.).
Complicațiile claustrofobiei
Claustrofobia poate avea un impact puternic asupra persoanei afectate, interferând cu activitățile zilnice, făcând dificilă sau chiar imposibilă îndeplinirea acestora.
De asemenea, claustrofobia poate limita sever viața, împiedicând o persoană să facă lucruri care i-ar plăcea. Astfel, claustrofobia poate fi o provocare atunci când vine vorba de călătorii, fie că este vorba despre zborul cu avionul, mersul cu trenul sau cu un autovehicul. O vacanță se poate transforma într-un coșmar, sau claustrofobia poate împiedica o persoană să rezerve o călătorie, să meargă în vacanță.
Pentru o persoană care suferă de claustrofobie o ușă închisă poate declanșa sentimente de panică. Persoana care suferă de claustrofobie va căuta să stea lângă ușă, chiar dacă încăperea este destul de mare, va evita spațiile aglomerate, de exemplu așteptarea la rând, la casa de marcat într-un magazin poate declanșa simptomele.
Din punct de vedere medical claustrofobia poate fi periculoasă din cauză că poate determina persoana să evite scanările RMN sau CT, precum și alte proceduri medicale care implică folosirea unor măști pentru oxigenoterapie, etc.
Concluzii
Claustrofobia reprezintă frica intensă și irațională față de spațiile închise. De obicei, fobia apare în copilărie sau adolescență și poate fi cauzată de o combinație între factorii genetici și factorii de mediu. Factorii declanșatori pot include anumite traume suferite în copilărie, precum închiderea, din greșeală sau intenționată, într-un spațiu mic sau întunecat.
Simptomele claustrofobiei pot fi foarte supărătoare și pot fi identice cu cele ale anxietății sau ale atacului de panică.
Claustrofobia este o tulburare dobândită, care diagnosticată și tratată poate fi depășită. Din păcate puțini oameni apelează la ajutor specializat.
Diferitele tehnici de terapie pot ajuta persoanele claustrofobe să-și depășească fobia și să ducă o viață activă și împlinită.
Programează acum o consultație online prin Getvig.Health pentru a afla părerea avizată și recomandările unui psiholog.
Ședințele de evaluare psihologică sau cele de terapie online încep de la 120 lei și pot fi efectuate de oriunde ai fi.
Medicii și terapeuții din platforma Getvig.Health sunt medici cu experiență vastă și rezultate extraordinare, iar consultațiile online sunt accesibile și pot fi efectuate din confortul casei tale sau de oriunde ai fi, în deplină siguranță și confidențialitate.
Descoperă și alte specialități medicale pe care le poți aborda prin telemedicină și solicită consultații online de la medici specialiști cu experiență medicală vastă.
Vezi aici Cum funcționează Getvig.Health.
Surse de informare:
www.healthline.com, www.medicalnewstoday.com, www.betterhealth.vic.gov.au, www.webmd.com, www.my.clevelandclinic.org