Generic selectors
Exact matches only
Search in title
Search in content
Post Type Selectors

Iodul și importanța lui pentru sănătate

Categorii:

Iodul este necesar pentru buna funcționare a glandei tiroide și, implicit, a întregului organism, hormonii tiroidieni fiind implicați în foarte multe procese ale organismului, inclusiv dezvoltarea normală a creierului și a oaselor copilului în perioada intrauterină și în cea de sugar.

Pentru a putea funcționa corespunzător, glanda tiroidă are nevoie de un aport adecvat de iod. Din acest motiv, s-a recurs la iodarea sării la nivel mondial. Consecința o reprezintă scăderea semnificativă a persoanelor cu gușă endemică.

Trebuie subliniat că și excesul de iod în organism poate conduce la dereglări ale funcției tiroidiene.

Ce este iodul

Rolul iodului în organismul uman

Care este necesarul zilnic de iod

Deficitul de iod

Excesul de iod

Surse naturale de iod

Suplimentele de iod

Ce este iodul

Iodul este un oligoelement care se găsește în cantități foarte mici în corpul uman, aproximativ 15-20 de miligrame, dintre care aproximativ 70-80% se găsește la nivelul glandei tiroide. Iodul este esențial pentru funcționarea corespunzătoare a glandei tiroide.

Glanda tiroidă are nevoie de iod pentru sintetizarea hormonilor tiroidieni, tiroxina sau T4, deoarece conține patru atomi de iod și triiodotironina sau T3, deoarece conține trei atomi de iod.

Hormonii tiroidieni reglează multe reacții biochimice importante la nivelul organismului, inclusiv sinteza proteinelor și activitatea enzimatică, precum și metabolismul (aproape toate celulele organismului uman au nevoie de hormoni tiroidieni pentru a transforma substanțele nutritive în energie).

De asemenea, hormonii tiroidieni sunt esențiali în dezvoltarea sistemului nervos central și a sistemului osos la fetuși și sugari.

Dezechilibre ale iodului în organismul uman conduc la dezechilibre ale  hormonilor tiroidieni și implicit la o glandă tiroidă hipoactivă sau hiperactivă. Consecința acestor dezechilibre o reprezintă apariția unor afecțiuni medicale și anume hipotiroidismul și hipertiroidismul, afecțiuni cu diverse efecte negative asupra organismului.

Iodul se găsește în cantități variate în sol de unde este absorbit de plante. Astfel iodul se găsește în mod natural în anumite alimente.

Iodul apare mai rar ca element ci mai degrabă sub forma de sare, de aceea se numește iodură.

Iodura este absorbită rapid și aproape în totalitate la nivelul stomacului și al duodenului apoi intră în circulația sanguină.

Glanda tiroidă concentrează cantități adecvate de iodură pentru sinteza tiroxinei și a triiodotironinei, iar cea mai mare parte a surplusului este excretată prin urină.

Rolul iodului în organismul uman

Iodul este considerat un mineral esențial pentru sănătatea omului. Este foarte important în timpul sarcinii, dar și ulterior, în toate etapele vieții. Astfel, iodul joacă un rol deosebit de important în buna dezvoltare și funcționare a organismului:

Sănătatea glandei tiroide

Iodul reprezintă materia primă pentru sinteza hormonilor tiroidieni tiroxina și triiodotironina. Acești hormoni controlează metabolismul, sănătatea aparatului cardiovascular și multe altele.

Necesarul zilnic de iod poate fi obținut din dietă și folosirea sării iodate sau prin folosirea suplimentelor alimentare cu iod.

Cum și excesul de iod poate conduce la efecte negative asupra glandei tiroide, suplimentele alimentare ar trebui administrate doar la recomandarea medicului.

Reducerea riscului de gușă

Gușa reprezintă o afecțiune caracterizată prin mărirea glandei tiroide. Cauza apariției afecțiunii o poate reprezenta funcționarea neadecvată a glandei tiroide (hipo sau hipertiroidismul).

Mărirea glandei tiroide poate fi cauzată și de alte boli mai rare precum boala lui Basedow, tiroidita Hashimoto, nodulii tiroidieni necanceroși și alte tiroidite.

Deficitul de iod este cea mai frecventă cauză de gușă la nivel mondial și poate fi tratată prin adăugarea în dietă a alimentelor bogate în iod sau a suplimentelor cu iod.

Gestionarea glandei tiroide hiperactive

Un tip special de iod, numit iod radioactiv, este folosit în tratarea tiroidei hiperactive.

Din cauză că iodul radioactiv poate distruge prea multe celule tiroidiene, ceea ce conduce la hipotiroidism, folosirea lui este recomandată, de obicei, doar atunci când celelalte medicamente nu dau rezultatele scontate.

Tratarea cancerului tiroidian

Folosirea iodului radioactiv pentru distrugerea celulelor canceroase poate îmbunătăți speranța de viață a persoanelor cu cancer tiroidian. Acesta poate fi folosit după intervenția chirurgicală.

Dezvoltarea fetală și a sugarului

Iodul este foarte important pentru dezvoltarea sistemului nervos central și a scheletului la făt. De aceea este foarte importantă suplimentarea iodului în timpul sarcinii și ulterior în timpul alăptării deoarece acesta este important pentru creșterea și maturizarea neurologică și fizică adecvată a copilului.

Organizația Mondială a Sănătății, OMS, recomandă suplimentele cu iod pentru femeile care locuiesc în zone cu distribuție neadecvată a sării iodate (femeilor aflate la vârsta fertilă, femeilor însărcinate precum și femeilor care alăptează). De asemenea, OMS recomandă alăptarea copiilor până la vârsta de 24 de luni, combinată cu alimente îmbogățite cu iod, pentru sugarii cu vârste cuprinse între 7 și 24 de luni. 

Suplimentele de iod trebuie administrate la recomandarea și sub supravegherea medicului.

Funcția cognitivă în timpul copilăriei

Deficitul de iod de la moderat până la sever, în special în timpul copilăriei, scade IQ-ul (indicele de inteligență) cu aproximativ 12-13,5 puncte. S-a constatat că suplimentarea cu iod la copiii care trăiesc în zone unde acest oligoelement este deficitar, pare să influențeze în mod pozitiv dezvoltarea fizică și mentală și să scadă mortalitatea, cu efecte  adverse minore și tranzitorii.

Carențele ușoare de iod sunt mai greu de cuantificat. Unele cercetări sugerează că deficiența ușoară de iod este asociată cu un deficit minor de neurodezvoltare și că suplimentarea cu iod ar putea îmbunătăți funcția cognitivă la copii cu un deficit ușor de iod.

Iodul poate ajuta la tratarea bolii fibrochistice a sânilor

Boala fibrochistică a sânilor este o afecțiune benignă caracterizată prin noduli dureroși și fibroză palpabilă. Boala afectează frecvent femeile de vârstă reproductivă, dar poate apărea și la femeile la menopauză, în special la femeile care iau estrogen. Iodul se găsește în concentrație mare în țesutul mamar, mai ales în timpul sarcinii și alăptării.

Unele cercetări sugerează că iodul ar putea fi util în tratarea bolii fibrochistice a sânilor. Cu toate acestea, mai multe studii sunt necesare.

Dezinfectarea apei

Iodul poate fi folosit la dezinfectarea apei în zonele unde apa nu este potabilă (călătorii, dezastru natural). Pot fi folosite tinctura de iod sau tabletele de iod.

Există totuși îngrijorări cu privire la aportul total de iod care nu trebuie să depășească 2 miligrame pe zi. Excesul de iod poate avea consecințe la fel de grave ca și deficitul acestuia.

Protecție împotriva cancerului tiroidian cauzat de radiații

Accidentele nucleare pot elibera în mediu iod radioactiv. Acesta crește riscul de cancer tiroidian la persoanele expuse și mai ales la copii. Riscul dezvoltării acestei afecțiuni este foarte mare la persoanele care au un deficit de iod și sunt expuse la iod radioactiv.

Iodura de potasiu a fost aprobată ca agent de blocare a tiroidei pentru reducerea riscului de cancer tiroidian în situații de urgență cu radiații care implică eliberarea de iod radioactiv.

Tratarea infecțiilor

Iodul în formă lichidă poate fi folosit în tratarea și prevenirea infecțiilor (funcționează prin eliminarea agenților patogeni din și în jurul rănilor ușoare).

Iodul local nu trebuie utilizat la nou-născuți, în cazul tăieturilor adânci, mușcăturilor de animale și arsurilor.

Folosirea locală a iodului trebuie să se realizeze conform recomandărilor medicului.

Care este necesarul zilnic de iod

O dietă alimentară echilibrată și sănătoasă ar trebui să acopere necesarul zilnic de iod, dar există zone, pe pământ unde solul este sărac în iod și astfel cerealele cultivate pe aceste soluri vor avea o cantitate redusă de iod. În aceste zone există riscul ca populația, dacă se hrănește în principal cu alimente obținute în acele zone, să prezinte deficit de iod.

Introducerea sării iodate la aproximativ 70% din populația planetei a redus considerabil deficitul de iod la nivel mondial.

Un sfert de linguriță de sare conține aproximativ 70 micrograme (mcg) de iod, cantitate ce poate fi consumată ușor de marea majoritate a oamenilor.

Există și tipuri de sare care nu sunt iodate, de aceea este important să citești eticheta pentru a afla dacă tipul de sare pe care vrei să-l consumi conține iod sau nu.

Cantitatea zilnică de iod de care organismul uman are nevoie depinde de vârstă. Astfel doza zilnică recomandată exprimată în micrograme (mcg) este:

  • 0-6 luni – necesarul zilnic de iod este de 110 mcg
  • 7-12 luni – 130 mcg
  • 1-8 ani – 90 mcg
  • 9-13 ani – 120 mcg
  • peste 14 ani – 150 mcg
  • sarcină – 220 mcg
  • alăptare – 290 mcg.

Organizația Mondială a Sănătății, Fondul Națiunilor Unite pentru Copii și Consiliul Internațional pentru Controlul Deficienței de Iod recomandă un aport zilnic ușor mai mare de iod pentru femeile însărcinate, și anume 250 mcg.

Iodul

Deficitul de iod

Deficitul de iod are o serie de efecte negative asupra creșterii și dezvoltării și este cea mai comună cauză a dizabilității intelectuale prevenibilă la nivel mondial.

Deficitul de iod conduce la un deficit al hormonilor tiroidieni care poate conduce la apariția hipotiroidismului.

În timpul sarcinii și al primilor ani de viață, deficitul de iod poate conduce la efecte ireversibile.

Deficitul sever de iod la femeile însărcinate poate conduce la deficite majore de neurodezvoltare și întârzierea creșterii la făt, dar și la avort spontan și nașterea unui făt mort.

Deficitul cronic sever de iod în viața intrauterină conduce la cretinism, afecțiune severă caracterizată prin dizabilitate intelectuală, spasticitate motrică, surditate, încetinire a creșterii, maturizare sexuală întârziată, precum și alte anomalii fizice și neurologice.

Sugarii și copiii cu un deficit mai puțin sever de iod pot prezenta, de asemenea, deficite de neurodezvoltare, cum ar fi o inteligență mai scăzută decât media.

Deficitul ușor de iod pe perioada sarcinii a fost asociat cu un risc mai crescut de a dezvolta tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) la copii.

La adulți deficitul ușor până la moderat de iod poate conduce la apariția gușei, precum și afectarea mentală. 

Deficitul cronic de iod poate fi asociat cu un risc crescut de cancer tiroidian de tip folicular.

Simptomele deficitului de Iod

Printre semnele și simptomele deficitului de iod se numără:

  • gușa – este, de regulă, primul semn clinic al deficitului de iod
  • glanda tiroidă dureroasă, sensibilă la atingere
  • dificultăți de respirație
  • dificultăți la înghițire
  • oboseală
  • senzație de frig în ciuda temperaturii normale
  • căderea părului
  • creșterea neintenționată în greutate
  • pierderi de memorie
  • depresie, etc.

Factorii care cresc riscul apariției deficitului de iod

Factorii care cresc riscul apariției deficitului de iod includ:

  • persoanele care nu folosesc sarea iodată – în momentul actual, aproximativ 88% din populația planetei folosește sarea iodată, dar cu toate acestea tot mai sunt regiuni (mai ales în Asia de Sud-Est, Africa sub-sahariană și Europa de est) unde deficitul de iod predomină
  • femeile însărcinate – în timpul sarcinii necesarul zilnic recomandat de iod crește la 220-250 mcg
  • veganii și persoanele care consumă cantități mici sau deloc de produse lactate, ouă și fructe de mare – aceste produse conțin cea mai mare cantitate de iod, iar persoanele care nu le consumă, care au anumite intoleranțe sau alergii, ar putea prezenta deficit de iod
  • persoanele care trăiesc în regiuni unde solul este deficitar în iod – aceste persoane au un risc crescut de a prezenta deficit de iod, cu excepția celor care consumă sare iodată sau alimente produse în afara zonei cu deficit de iod
  • persoanele cu un aport mic de iod și care consumă alimente “gușogene” – anumite alimente, precum soia nefermentată, varza, broccoli, gulia, etc. conțin anumite substanțe care blochează preluarea iodului de către glanda tiroidă; pentru persoanele cu o dietă echilibrată și un aport adecvat de iod, consumul în cantități rezonabile al acestor alimente nu reprezintă o îngrijorare.

Excesul de iod

Excesul de iod în organism poate  conduce la aceleași manifestări determinate de deficitul de iod (hipotiroidism, gușă), din cauză că excesul de iod în organism inhibă sinteza de hormoni tiroidieni și crește astfel stimularea glandei tiroide ceea ce poate conduce la apariția gușei.

Hipertiroidismul poate fi secundar unui aport mare de iod, ca în cazul administrării iodului pentru a trata deficitul de iod sau administrarea unor medicamente cu conținut mare de iod pentru tratarea aritmiei cardiace.

Excesul de iod poate fi cauzat și de ingestia exagerată de alge marine care conțin iod, săruri care conțin iod sau utilizarea suplimentelor cu iod în doze mari.

Simptomele hipertiroidismului

Simptomele hipertiroidismului includ:

  • scăderea neintenționată în greutate cauzată de metabolismul crescut
  • bătăi rapide ale inimii sau bătăi neregulate ale inimii
  • iritabilitate
  • oboseală
  • transpirații
  • tremurul mâinilor, etc.

Aportul excesiv de iod poate conduce la apariția tiroiditei și a cancerului tiroidian de tip papilar.

Intoxicația acută cu iod este rară și este cauzată de doze de câteva grame. Simptomele includ:

  • febră
  • senzația de arsură la nivelul gurii, gâtului și stomacului
  • greață
  • vărsături
  • dureri de stomac
  • comă.

Surse naturale de iod

Algele marine reprezintă una dintre cele mai bogate surse alimentare de iod. Acestea sunt urmate de pește și fructe de mare, ouă, lapte și produse lactate, etc.

Iodul este prezent în laptele matern precum și în formulele pentru sugari.

Majoritatea fructelor și legumelor conțin cantități mici de iod, iar aceste cantități variază în funcție de conținutul de iod al solului unde acestea cresc, folosirea îngrășămintelor și practicile de irigare.

De asemenea, conținutul de iod al cărnii și al produselor de origine animală variază în funcție de cantitatea de iod conținută de hrana consumată de animale.

Sursele naturale de iod includ:

  • alge marine
  • ton
  • cod
  • creveți
  • sare de masă iodată
  • ouă
  • lapte cu conținut scăzut de grăsimi
  • iaurt cu conținut scăzut de grăsimi
  • prune uscate
  • banane
  • mazăre verde congelată
  • suc de mere
  • conservă de ton în ulei
  • pâine albă îmbogățită
  • macaroane îmbogățite
  • ficat de vită
  • carne de pui
  • orez brun
  • sos de soia, etc.

Suplimentele alimentare cu iod

Iodul din suplimentele alimentare este prezent, cel mai adesea, sub formă de iodură de potasiu sau iodură de sodiu.

Există și suplimente care conțin alge cu conținut mare de iod.

Un studiu a constatat că organismul uman absoarbe aproape complet iodura de potasiu (aproximativ 96%).

În anumite condiții fiziologice din viață, este necesară suplimentarea cu iod (vârsta de la naștere până la trei ani, pubertatea, sarcina, alăptarea) deoarece în aceste condiții crește necesarul zilnic de iod.

Administrarea suplimentelor de iod trebuie să se realizeze la recomandarea medicului, conform instrucțiunilor acestuia.

Iodul poate interacționa cu unele medicamente:

  • amiodarona conține iod și poate crește nivelul de iod din organism
  • litiu scade funcția tiroidiană, iar administrarea acestuia împreună cu suplimentele de iod poate scădea prea mult funcția tiroidiană
  • medicamentele folosite pentru tratarea hipertensiunii arteriale și diureticele pot interacționa cu suplimentele cu iod și pot conduce la acumularea de potasiu în sânge (hiperkaliemie) 
  • medicamentele folosite pentru tratarea tiroidei hiperactive nu trebuie luate împreună cu suplimentele cu iod, cu excepția cazului când medicul recomandă acest lucru.

Concluzii

Iodul este un element esențial pentru sănătate. El reprezintă materia primă pentru sintetizarea hormonilor tiroidieni care joacă un rol important în multe procese ale organismului.

Cantitatea de iod care ar trebui consumată zilnic poartă numele de doză zilnică recomandată (DZR). Aceasta variază în funcție de vârstă și anumite condiții fiziologice (sarcină, alăptare, etc).

Iodul se găsește în cantități mari în algele marine, pește oceanic, ouă, lapte și produse lactate, etc. Cantitățile de iod din alimente variază în funcție de cantitățile de iod din sol, îngrășămintele folosite, irigații.

O dietă echilibrată și sănătoasă care să includă alimente bogate în iod și sare iodată reprezintă cheia combaterii deficitului de iod. 

Iodul este un ingredient al substanțelor de contrast folosite înainte de unele investigații paraclinice (radiografii, tomografii) pentru o mai bună vizualizare a zonelor și organelor investigate.

Adresează-te medicului dacă bănuiești că nu beneficiezi de o cantitate suficientă de iod sau ori de câte ori ai nelămuriri cu privire la consumul de iod, fie sub formă de alimente și sare iodată, fie sub formă de suplimente.

Informează medicul despre ce alte medicamente mai iei pentru că anumite medicamente interacționează cu suplimentele cu iod, inclusiv anumite medicamente antihipertensive și anumite diuretice.

Programează acum o consultație online prin Getvig.Health pentru a afla părerea avizată și recomandările medicului endocrinolog.

Vezi aici Cum funcționează Getvig.Health.

Surse de informare:
www.ods.od.nih.gov, www.healthline.com, www.webmd.com, www.hsph.harvard.edu 

Acest website foloseste Cookies pentru personalizarea experientei tale. Apasa OK pt a continua.