Cu toții avem nevoie de o sănătate mintală bună, iar în acesta privința trebuie să învățăm să ne protejam, atât pe noi, cât și pe cei dragi.
Studiile realizate de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS) relevă anumite aspecte îngrijorătoare, în ceea ce privește sănătatea mintală la nivel global:
- una din patru persoane suferă de o tulburare mintală;
- oamenii cu probleme mintale severe sunt supuși unui risc al moralității de 2-3 ori mai mare decât cei fără probleme mintale;
- depresia sau anxietatea, care sunt, de altfel, cele mai frecvente tulburări ale secolului în care trăim, dublează riscul unui atac de cord.
Aceste informații precizate de către OMS, ne indică o nevoie acută de prevenție în ceea ce privește sănătatea noastră mintală.
Pentru a ne proteja împotriva bolilor mintale trebuie să știm mai întâi care sunt acestea, cum se manifestă și care sunt semnele care indică eventuale tulburări.
Iată care sunt cele mai frecvente boli mintale din lume:
Depresia
Depresia este cea mai comună tulburare mintal din lume. La nivel global, se estimează că cca. 264 de milioane de persoane sunt afectate de depresie, iar majoritatea sunt femei.
Depresia se caracterizează prin:
- tristețe
- pierderea interesului sau a plăcerii,
- sentimente de vinovăție sau stimă de sine scăzută,
- tulburări de somn sau apetit,
- oboseală
- lipsa de concentrare.
Aceasta tulburare poate fi de durată sau recurentă, afectând în mod evident capacitatea oamenilor de a funcționa la locul de muncă sau la școală și de a face față vieții de zi cu zi. În cea mai severă formă, depresia poate duce la sinucidere.
S-a demonstrat ca programele terapeutice de prevenire pot reduce depresia, atât la copii, cât și pentru adulți.
Depresia ușoară până la cea moderată poate fi tratată eficient prin terapii, cum ar fi terapia comportamentului cognitiv sau psihoterapia.
Antidepresivele pot fi și ele o formă eficientă de tratament pentru depresia moderată până la severă, însă nu sunt recomandate pentru cazurile de depresie ușoară.
Gestionarea depresiei trebuie să includă aspecte psihosociale, inclusiv identificarea factorilor de stres, precum probleme financiare, dificultăți la locul de muncă sau abuz fizic sau mintal și surse de sprijin, precum membrii familiei și prietenii. Menținerea sau reactivarea rețelelor sociale și a activităților sociale este importantă.
Află mai multe despre Depresie.
Tulburarea bipolară
Tulburarea bipolară afectează aproximativ 45 de milioane de oameni din întreaga lume. De obicei, manifestările sale constau în episoade maniacale și depresive diferite de perioadele de dispoziție normală.
Episoadele maniacale se manifestă prin:
- irascibilitate
- agresivitate
- hiperactivitate
- vorbire accelerată
- stima de sine ridicată
- nevoie scăzută de somn.
În ziua de azi, există tratament medicamentos eficient pentru tratarea fazei acute a tulburării bipolare, acestea având rolul de stabilizare a stării pacientului.
Însă, la fel de importantă este terapia și sprijinul psihosocial, mai ales în fazele incipiente sau moderate ale tulburării bipolare.
Alături de depresie, tulburarea bipolară face parte din categoria bolile de dispoziție, ce modifică starea emoțională și dispoziția persoanelor afectate.
Află mai multe despre tulburarea bipolară.
Tulburările anxioase
Simptomele și manifestările tulburărilor anxioase sunt de doua feluri: somatice și psihice.
Cele somatice sunt resimțite la nivelul corpului și se manifesta prin: palpitații, respirație dificilă, amețeală, tensiune musculară, transpirații, tremur, gura uscată, greață, micțiuni frecvente, tegumente reci, etc.
Cele psihice, sunt resimțite la nivel mintal, și anume, sentimente de spaimă, panică, amenințare, incapacitate de relaxare, sentimentul ca o catastrofă sau o boală este iminentă, iritabilitate, tensiune interioara, îngrijorare pentru lucruri minore, dificultăți de concentrare, insomnia, etc.
Tulburările anxioase sunt de mai multe tipuri, și anume:
- Tulburarea de panică
- Agorafobia
- Anxietatea socială
- Tulburarea obsesiv-compulsivă
- Tulburarea post-traumatică de stres
- Tulburări severe de stres.
Tulburările anxioase pot fi tratate fie medicamentos, prin tratament prescris de către psihiatru, fie prin consiliere psihologica sau psihoterapie, fie îmbinând cele două variante de tratament.
Schizofrenia și alte psihoze
Schizofrenia este o tulburare mintala severă, afectând 20 de milioane de oameni din întreagă lume.
Psihozele, inclusiv schizofrenia, se caracterizează prin distorsiuni ale gândirii, ale percepției, emoțiilor, limbajului și ale comportamentului.
Experiențele psihotice obișnuite includ halucinații (de auz sau vizuale) și iluzii – credințe false sau suspiciuni care sunt susținute ferm de către cel afectat, chiar și atunci când exista dovezi clare, contrare.
Schizofrenia începe de obicei la sfârșitul adolescenței sau la începutul maturității și afectează capacitatea de muncă și cea de concentrare, ceea ce atrage dificultăți în obținerea sau păstrarea unui loc de trai sau de muncă.
Mai mult de atât, persoanele cu manifestări de psihoza prezintă un risc ridicat de izolare în instituții specializate.
Însă, cu un tratament adecvat, medicamentos și psihologic, dar și cu sprijin social, persoanele afectate pot duce o viață productivă și pot fi integrate în societate.
Află mai multe despre schizofrenie.
Demența
La nivel mondial, aproximativ 50 de milioane de oameni suferă de demență.
Demența și Deliriumul, sunt două afecțiuni grave, care fac parte din categoria tulburărilor organice cerebrale.
Acestea reprezintă anumite disfuncții cerebrale care se manifestă prin pierderea memoriei, dezorientare sau tulburări de comportament.
Demența este, de obicei, de natura cronică sau progresivă în care exista o deteriorare a funcției cognitive (capacitatea de a procesa gândirea) dincolo de ceea ce se produce în mod normal prin procesul de îmbătrânire.
Aceasta afectează memoria, gândirea, orientarea, înțelegerea, calculul, capacitatea de învățare, limbajul și judecata.
De cele mai multe ori, disfuncția cognitivă este însoțită de deteriorarea controlului emoțional, a comportamentului social și a motivației.
Demența este cauzată de o varietate de boli și leziuni care afectează creierul, cum ar fi boala Alzheimer sau accidentul vascular cerebral.
Deși, în prezent, nu exista tratament disponibil pentru vindecarea complete a demenței sau pentru modificarea evoluției sale progresive, exista multe tratamente care se afla în diferite etape ale studiilor clinice.
Cu toate acestea, există tratamente care ajuta la îmbunătățirea vieții persoanelor cu demența.
Familiile sau persoanele care îngrijesc bolnavii afectați de acest tip de tulburări cerebrale, necesită terapie psihologică și psihoterapie, care să îi ajute să treacă prin dificultățile emoționale și să învețe cum să îngrijească și să ajute persoanele bolnave.
Tulburări de dezvoltare, inclusiv Autism (dizabilități intelectuale)
Tulburarea de dezvoltare este un termen general, care acoperă dizabilitățile intelectuale și tulburări ale dezvoltării, inclusiv autismul.
Tulburările de dezvoltare debutează, de obicei, în copilărie și tind să persiste până la maturitate, provocând afectarea sau întârzierea funcțiilor legate de maturitatea sistemului nervos central. Persoanele cu aceste tulburări prezintă ocazional un anumit grad de dizabilitate intelectuală.
Dizabilitatea intelectuală se caracterizează prin afectarea abilităților în mai multe domenii de dezvoltare, cum ar fi funcționarea cognitivă și comportamentul adaptiv. Mai exact, aceasta diminuează capacitatea de adaptare la viața de zi cu zi.
Simptomele tulburărilor de dezvoltare, cum ar fi autismul, includ afectarea comportamentul social, a comunicării și limbajului, precum și dezvoltarea unui interes crescut pentru anumite activități și a unor gesturi pe care persoana afectată le desfășoară în mod repetat.
Implicarea familiei în îngrijirea persoanelor cu tulburări de dezvoltare este foarte important, iar dezvoltarea unei rutine zilnice, cum ar fi un program regulat de masă, de joacă, de lucru (învățat), de timp petrecut cu familia sau alți copii și, bineînțeles, de somn, ajută foarte mult la prevenirea stresului.
De asemenea, monitorizarea regulată de către serviciile de sănătate special copiilor și adulților cu tulburări de dezvoltare este esențială, iar aceasta trebuie făcută în mediul lor.
Tulburări legate de consumul de substanțe psihoactive
Aceste tulburări intervin în urma abuzului de consum a substanțelor psihoactive. Chiar dacă substanța este legală sau medicamentoasă, dacă aceasta este utilizata în exces, în scopul obținerii plăcerii, ea poate provoca dependență și, inclusiv, tulburări mintale.
Substanțele psihoactive sunt: Opiacee (morfina, heroina); Cannabis (marijuana); cocaina, Amfetaminele, Halucinogene (LSD, psilocibina, mescalina); Solvenți volatili (hidrocarburi aromatice, cetone, eter, cloroform etc.); Anxiolitice și hipnotice (sedative).
Dependența de substanțe psioactive se manifesta prin:
- Dorința compulsivă de a utiliza substanțele respective
- Incapacitatea de a controla consumul
- Comportament de căutare a substanței
- Irascibilitate și agresivitate în lipsa substanței
- Dorința permanentă și încercări nereușite de a abandona consumul
- Abandonarea sau reducerea semnificativă a activităților ocupaționale, sociale și recreaționale
- Continuarea utilizării substanței în pofida conștientizării problemelor somatice și psihice pe care aceasta substanță i le provoacă.
Alcoolismul
Alcoolul este substanța de abuz cea mai larg disponibilă și cea mai acceptată cultural. Există mai multe moduri de a consuma alcool:
Consumul social (moderat), care nu pune probleme și care poate fi ținut sub control:
- cel mult 2 unități/zi la bărbați sau 4 unități la o ocazie
- cel mult 1 unitate/zi la femei sau sub 3 unități la o ocazie
- cel mult 1 unitate/zi indiferent de sex, după vârsta de 60 ani
Consumul de risc, care este periculos și poate duce la dependenta:
- bărbați peste 14 unități/săptămână sau peste 4 unități la o ocazie
- femei peste 7 unități/săptămână sau peste 3 unități la o ocazie
1 unitate alcool (1 U) = 20 grame alcool pur
Aceasta se regăsește cu aproximație in:
1U = 1 sticla bere (500 ml) = 1 pahar de vin (200 ml) = 40 ml spirtoase
Atât în cazul consumului de substanțe psihoactive, cât și în cazul consumului excesiv (de risc) de alcool se impune, de regula, spitalizarea sau administrarea unui tratament medicamentos.
Scopul medicamentelor este de a elimina din organism substanțele care au creat dependență și de ameliorare a stărilor fizice și psihice care intervin prin sevraj.
De asemenea, recomandă și consilierea psihologică, care vă ajută persoana afectată cu privire la aspecte psihologice și sociale, precum: remedierea relațiilor din familie, ieșirea din cercul dependenței sau prevenirea reluării consumului.
Cine este expus riscului de tulburări mintale?
Sănătatea mintală este influențată nu doar de atribute individuale, cum sunt capacitatea de a gestiona gândurile, emoțiile, comportamentele și interacțiunile cu ceilalți, ci și de factorii sociali, culturali, economici, politici și de mediu, cum ar fi: politicile naționale, protecția socială, standardele de viața, condițiile de muncă și sprijin comunitar.
În consecința, cu toții suntem dispuși tulburărilor mintale, de aceea, este foarte important să avem grijă să evitam sau să gestionam corect factorii externi care ne pot afecta sănătatea mintală: stresul, nutriția, infecțiile perinatale* și expunerea la pericole, etc.
Ce facem când avem simptome sau manifestări anormale?
După cum poți observa, mai multe dintre tulburările mintale, prezintă simptome și manifestări comune, cum ar fi: insomnia, agitația, lipsa de concentrare, oboseala, irascibilitatea sau agresivitatea.
În cazul în care ai identificat anumite simptome, somatice sau psihice, ale afecțiunilor psihice, iți recomandăm să consulți imediat părerea unui psihiatru, a unui psiholog sau psihoterapeut.
Abordate în stările incipiente, afecțiunile au șanse mult mai mare de vindecare.
Programează o consultație online prin platforma GETVIG.HEALTH. și afla opinia avizată și recomandările specialiștilor din platformă.
Surse de informare:
World Health Organization (WHO), Asociația Română de Psihiatrie și Psihoterapie (ARPP)
*infecțiile transmise embrionului/fătului sau nou-născutului, în timpul, înaintea sau imediat după naștere.
