Epilepsia este o afecțiune cronică a creierului și se caracterizează prin crize repetate. Afecțiunea nu este contagioasă, nu se transmite de la o persoană la alta.
Epilepsia este mai des întâlnită la persoanele care trăiesc în țări cu venituri medii și mici, reprezentând 80% din totalul cazurilor de epilepsie la nivel global, iar 70% dintre acestea nu primesc tratamentul necesar.
Epilepsia poate afecta persoanele de toate vârstele, rasele și ambele sexe. Cu toate acestea, afecțiunea tinde să fie mai frecventă în rândul copiilor și al bărbaților.
Diagnosticul de epilepsie se pune, de regulă, după ce o persoană a avut cel puțin două crize convulsive fără un factor declanșator cunoscut, la cel puțin 24 de ore distanță una de cealaltă.
Din păcate, frica, neînțelegerea, discriminarea și stigmatizarea socială au fost asociate cu epilepsia de secole (epilepsia este una dintre cele mai vechi afecțiuni recunoscute din lume) și acest stigmat continuă și astăzi, ceea ce poate avea un impact negativ asupra calității vieții celor afectați, dar și asupra familiilor acestora.
Citește în continuare pentru a afla ce cauzează epilepsia, care sunt factorii de risc ai acesteia, cum se manifestă, dar și ce implică tratamentul afecțiunii.
Care sunt factorii de risc ai epilepsiei
Care sunt manifestările epilepsiei
Factorii declanșatori ai epilepsiei
Ce este epilepsia
Epilepsia este o afecțiune cronică a sistemului nervos central. Această afecțiune neurologică este caracterizată printr-o activitate anormală a creierului, provocând convulsii sau perioade de comportament neobișnuit și, uneori, pierderea stării de conștiență.
Convulsiile apar din cauza perturbării tiparului electric normal al creierului de exploziile bruște și sincronizate de energie electrică care pot afecta pentru scurt timp conștiința, mișcările sau senzațiile persoanei afectate.
Crizele convulsive pot varia atât din punct de vedere al frecvenței, al duratei, dar și din punct de vedere al manifestărilor. Astfel, o criză convulsivă poate însemna de la privitul în gol pentru câteva secunde până la zvâcniri repetate ale întregului corp. De asemenea, unele persoane pot prezenta o criză convulsivă pe an sau mai puțin, în timp ce alte persoane pot prezenta câteva crize pe zi.
Epilepsia este una dintre cele mai grave afecțiuni neurologice, dar care poate fi ținută sub control dacă este diagnosticată la timp și tratată corespunzător. Dar, din păcate, de multe ori manifestările clinice ale afecțiunii sunt confundate cu ale altor afecțiuni psihologice ceea ce întârzie diagnosticul.
Ce cauzează epilepsia
Episoadele convulsive sunt rezultatul descărcărilor electrice excesive într-un grup de celule cerebrale în diferite părți ale creierului. De ce se întâmplă acest lucru nu se știe în aproximativ 50% dintre cazurile de epilepsie. Pentru cealaltă jumătate de cazuri, cauzele care pot conduce la declanșarea afecțiunii includ:
- moștenirea genetică – anumite tipuri de epilepsie, clasificate în funcție de tipul crizei epileptice sau partea afectată a creierului, pot să se desfășoare în familii; cu toate acestea, un copil care are un părinte sau un frate afectat, are șanse mai mici de 5% să dezvolte afecțiunea până la vârsta de 40 de ani
- leziunile traumatice la nivelul capului
- anumite anomalii ale creierului, inclusiv tumorile cerebrale sau malformațiile vasculare; accidentul vascular cerebral reprezintă o cauză principală de epilepsie la adulții cu vârste peste 35 de ani
- anumite infecții, inclusiv encefalita virală, meningita, infecția HIV, dar și unele infecții cauzate de anumiți paraziți
- leziuni prenatale – înainte de naștere, bebelușii sunt foarte sensibili la leziuni cerebrale care ar putea fi cauzate de multe cauze, inclusiv o infecție a mamei, deficiențe de oxigen, o alimentație neadecvată, etc.
- tulburări de dezvoltare, precum autismul.
Care sunt factorii de risc ai epilepsiei
Factorii care pot crește riscul dezvoltării epilepsiei includ:
- vârsta – deși epilepsia poate afecta persoanele de toate vârstele, aceasta tinde să afecteze mai des copiii și persoanele vârstnice
- nașterea prematură sau greutatea mică la naștere
- traume în timpul nașterii (de exemplu lipsa de oxigen)
- convulsii în prima lună de viață
- dizabilitățile mintale
- istoricul familial de epilepsie
- traumatismele la nivelul capului
- demența– această afecțiune crește riscul de epilepsie la adulții în vârstă
- infecțiile la nivelul creierului sau al măduvei spinării
- convulsiile din copilărie cauzate de episoadele febrile – riscul crește dacă un copil are o criză convulsivă lungă cauzată de febră ridicată, o altă afecțiune a sistemului nervos sau un istoric familial de epilepsie
- abuzul de alcool sau droguri
- accidentul vascular cerebral
- boala Alzheimer.
Care sunt manifestările epilepsiei
Epilepsia este cauzată de o activitate anormală a creierului, astfel încât, crizele convulsive pot afecta orice activitate coordonată de creier.
Manifestările clinice ale convulsiilor pot include:
- confuzie temporară
- rigiditate musculară
- mișcări necontrolate ale mâinilor și picioarelor
- senzație de frică sau anxietate
- pierderea cunoștinței.
De cele mai multe ori, o persoană cu epilepsie va dezvolta același tip de convulsii epileptice de fiecare dată, astfel încât simptomele vor fi similare de la episod la episod.
Pierderile cunoștinței pot surveni fără un motiv anume sau pot fi cauzate de consumul exagerat de alcool și droguri, de oboseala cronică sau insomnii.
Frecvența crizelor epileptice variază. Ele pot surveni de mai multe ori pe zi, de mai multe ori pe săptămână, o dată pe lună sau de mai multe ori pe lună, etc. Crizele pot surveni atât ziua cât și noaptea, în timpul somnului (crize morfeice).
Durata crizelor este, de regulă, scurtă de la câteva secunde la câteva minute.
Unii bolnavi pot prezenta crize epileptice continue, care se repetă fără întrerupere, în care cel afectat nu își revine la starea normală (starea de rău epileptic).
Înainte de o criză, unii bolnavi pot avea anumite semne premonitorii precum:
- durere de cap
- oboseală
- nervozitate
- paloarea tegumentelor sau roșeața feței, etc.
Tipuri de crize epileptice
Crizele epileptice pot fi focale sau parțiale și generalizate, în funcție de cum și unde începe activitatea anormală a creierului.
Crizele focale
Convulsiile focale sau parțiale par să provină de la activitatea anormală într-o singură zonă a creierului. La rândul lor, crizele epileptice focale se împart în două categorii, și anume:
- crize focale fără pierderea cunoștinței – numite crize parțiale simple, aceste crize nu provoacă pierderea cunoștinței și se pot manifesta prin mișcări necontrolate ale mâinilor sau picioarelor și pot duce la alterarea stării emoționale, pot schimba modul în care sunt percepute lucrurile, mirosul, gustul, sunetele, simțul; acest tip de convulsii se poate manifesta și prin simptome senzoriale spontane, precum furnicături amețeli și lumini intermitente
- convulsii focale cu pierderea cunoștinței – numite crize parțiale complexe, acest tip de convulsii implică o schimbare sau pierderea cunoștinței sau a conștientizării; în timpul unei astfel de crize cel afectat poate părea ca într-un vis, sau poate privi în gol și nu răspunde, poate face mișcări repetitive, precum frecatul mâinilor, mers în cerc, mestecat sau înghițire.
Manifestările clinice ale crizelor epileptice focale pot fi confundate cu cele ale altor tulburări neurologice, precum narcolepsia, migrena sau bolile mintale. De aceea este foarte important să se facă diagnosticul diferențiat cu alte afecțiuni neurologice.
Crizele generalizate
Convulsiile care par să includă toate zonele creierului poartă numele de crize epileptice generalizate. Crizele generalizate se împart în șase tipuri:
- crize de absență – apar îndeosebi la copii și se caracterizează prin privitul în gol cu sau fără mișcări subtile ale corpului, cum ar fi clipitul sau bâlbâitul; crizele pot dura 5-10 secunde, pot apărea în grup și de o sută de ori pe zi și pot provoca o scurtă pierdere a conștientizării
- crize tonice – acest tip de crize provoacă rigiditate musculară, de obicei afectează mușchii spatelui, ai brațelor și ai picioarelor putând să ducă la căderea celui afectat; crizele pot afecta starea de conștiență
- crize atone – sunt caracterizate de pierderea controlului muscular îndeosebi la nivelul picioarelor ceea ce conduce la căderea bruscă a bolnavului
- crize clonice – se caracterizează prin mișcări involuntare, ritmice, repetate, de obicei, la nivelul feței, gâtului și brațelor
- crize mioclonice – se caracterizează prin smucituri sau zvâcniri scurte ale brațelor și picioarelor
- crize tonico-clonice – reprezintă cel mai grav, mai dramatic tip de criză epileptică, ele pot provoca o pierdere bruscă a stării de conștiență și rigidizarea corpului, tremurături și zvâcniri, toate acestea conducând, uneori, la pierderea controlului vezicii urinare sau mușcatul limbii.
Factorii declanșatori ai epilepsiei
De multe ori, crizele epileptice sunt declanșate de anumiți factori sau situații, precum:
- febră sau alta boală
- lipsa somnului
- stresul prelungit
- lumina strălucitoare
- lumina intermitentă
- consumul de cafea, alcool, droguri sau medicamente
- alimentația haotică, săritul peste mese
- consumul excesiv al unor alimente, etc.
Identificarea factorilor declanșatori nu este ușoară. De aceea, persoana cu epilepsie este sfătuită să țină un jurnal în care să noteze:
- ziua și ora crizei
- ce activitate făcea când s-a declanșat criza
- ce se întâmpla în jurul ei referitor la oameni, lumini, zgomote, etc.
- cât era de stresată
- dacă a mâncat, cât timp a trecut de la ultima masă, ce a mâncat
- cât de obosită era sau cum a dormit noaptea
- dacă a simțit un miros deosebit, dacă a văzut ceva anume, etc.
Un astfel de jurnal poate ajuta medicul în ajustarea dozelor sau introducerea unor noi forme de tratament.
Diagnosticarea epilepsiei
Pentru a pune diagnosticul de epilepsie și pentru a exclude alte afecțiuni neurologice, medicul va afla istoricul medical al celui afectat, precum și manifestările clinice actuale și va recomanda efectuarea unor teste.
Acestea pot include:
- examenul neurologic – medicul testează comportamentul, capacitatea motorie și funcțiile mentale ale persoanei
- teste de sânge – pot arăta dacă există infecții, afecțiuni genetice sau alte afecțiuni care se manifestă prin convulsii
- electroencefalograma – ajută mult în punerea diagnosticului de epilepsie; investigația înregistrează activitatea electrică a creierului cu ajutorul unor electrozi care se pun pe capul bolnavului, în cazul epilepsiei testul arată o anomalie chiar și în lipsa crizelor; poate fi necesară o monitorizare mai lungă, chiar și în timpul somnului
- tomografia computerizată (CT) – poate evidenția anomaliile care cauzează crizele (tumori cerebrale, chisturi, hemoragii) cu ajutorul razelor X cu care este scanat creierul
- rezonanța nucleară magnetică (RMN) – poate evidenția prezența unor leziuni sau anomalii la nivelul creierului care conduc la crizele convulsive
- tomografia cu emisie de pozitroni (PET) – injectarea unei substanțe de contrast (radioactivă) înainte de testarea RMN; substanța va evidenția eventualele anomalii de la nivelul creierului care conduc la convulsii
- teste neuropsihologice – prin testarea gândirii, vorbirii, memoriei medicul poate stabili ce zonă a creierului este afectată.
Care este tratamentul epilepsiei
În general, în tratamentul epilepsiei sunt folosite medicamentele și când acestea nu dau rezultate se poate opta pentru intervenția chirurgicală.
Medicamente
Medicamentele folosite în tratamentul epilepsiei se numesc medicamente antiepileptice sau anti-convulsii.
Nu există un tratament care să trateze toate tipurile de crize de aceea stabilirea corectă a diagnosticului este esențială în stabilirea tratamentului.
În stabilirea medicației și a dozei, medicul va ține cont de:
- simptome
- frecvența convulsiilor
- vârstă
- starea generală de sănătate
- afecțiunile coexistente
- medicamentele pe care le ia bolnavul pentru a se asigura că medicația antiepileptică nu interacționează cu ele, etc.
În majoritatea cazurilor administrarea unui singur medicament poate face ca crizele convulsive să înceteze.
În cazul copiilor administrarea pe termen lung (2-3 ani) medicației antiepileptice poate conduce la dispariția convulsiilor; iar în cazul adulților absența convulsiilor pe o perioadă de cel puțin trei ani la rând poate duce la diminuarea dozelor și chiar la renunțarea la medicamente.
Reacții adverse
Medicamentele antiepileptice pot da reacții adverse care includ:
- amețeli
- oboseală
- creștere în greutate
- pierderea densității osoase (osteoporoza)
- probleme de vorbire
- probleme de coordonare
- iritații ale pielii
- probleme de memorie
- probleme de gândire.
Reacțiile adverse mai rare, dar mai severe ale medicamentelor antiepileptice includ:
- depresia
- erupție cutanată severă
- inflamația anumitor organe, cum ar fi ficatul
- gânduri și comportamente suicidare.
Pentru a obține cele mai bune rezultate în urma administrării medicamentelor pentru epilepsie este important să urmezi următorii pași:
- ia medicamentele exact așa cum sunt prescrise
- nu renunța niciodată la administrarea medicației înainte de a discuta cu medicul tău
- discută cu medicul curant întotdeauna înainte de a trece la o versiune generică a medicamentului sau de a lua alte medicamente eliberate cu prescripție medicală, medicamente eliberate fără prescripție medicală sau remedii pe bază de plante
- anunță imediat medicul dacă constați că ai sentimente noi sau stări de depresie, gânduri suicidare sau modificări neobișnuite ale dispoziției sau comportamentului
- spune medicului dacă ai migrene; medicul îți poate prescrie un medicament antiepileptic care să prevină migrenele.
Cei mai mulți bolnavi de epilepsie vor înceta să mai aibă crize convulsive de la primul medicament.
Pe parcursul tratamentului vei avea nevoie de controale regulate de urmărire, pentru evaluarea stării dar și pentru a verifica eficacitatea tratamentului.
Intervenția chirurgicală
Atunci când tratamentul medicamentos nu poate controla crizele convulsive, intervenția chirurgicală poate fi o opțiune.
Aceasta se poate realiza atunci când testele arată că crizele apar într-o zonă mică și bine definită a creierului și că zona din creier care trebuie operată nu interferează cu funcții precum vorbirea, vederea, auzul, mișcarea.
Multe persoane continuă să ia medicamente chiar și după intervenția chirurgicală de succes pentru prevenirea convulsiilor, totuși mai puține și în doze mai mici.
În cazuri rare, după intervenția chirurgicală pot apărea complicații, precum alterarea permanentă a abilităților cognitive.
Care sunt complicațiile epilepsiei
Criza epileptică poate avea urmări grave, poate pune în pericol viața celui afectat, dar și a celor din jur.
Complicațiile epilepsiei includ:
- căderi – căderea în timpul unei crize epileptice poate conduce la accidentări, loviri, fracturi
- înec – riscul de înec este mult mai mare la bolnavii de epilepsie, o criză poate surveni când cel afectat înoată sau face baie
- sufocarea cu alimente sau salivă
- accidente auto – o criză epileptică dacă survine în timpul șofatului poate pune în pericol viața celui afectat; dar și a celor din jur, de aceea multe state au restricții în ceea ce privește acordarea permisului de conducere persoanelor cu epilepsie
- complicații ale sarcinii – femeile care suferă de epilepsie, este bine să vorbească cu medicul curant înainte de a rămâne însărcinate; crizele epileptice survenite în timpul sarcinii pot pune în pericol atât viața mamei cât și pe cea a bebelușului, iar anumite medicamente antiepileptice pot duce la malformații congenitale
- probleme de sănătate emoțională – persoanele cu epilepsie au un risc mult mai mare de a dezvolta probleme psihologice; în special depresie, anxietate, gânduri și comportamente suicidare
- status epilepticus – crizele durează mai mult de 5 minute; sau crizele convulsive se repetă fără a exista perioade în care cel afectat își recăpăta cunoștința; această stare poate conduce la leziuni cerebrale ireversibile și chiar deces
- moarte subită neașteptată – persoanele cu un epilepsie prezintă un mic risc de moarte subită neașteptată a cărei cauze nu este cunoscută, dar cercetările arată că afecțiunile respiratorii sau cardiace ar putea fi cauza; moartea subită poate surveni la 1% din persoanele cu epilepsie, mai ales cei cu epilepsie severă care nu răspunde la tratament.
Concluzii
Epilepsia este o afecțiune cronică a creierului care se manifestă prin crize convulsive.
Această afecțiune neurologică poate afecta persoanele de orice vârstă, rasă sau sex, totuși tinde să fie mai frecventă în rândul copiilor și al persoanelor în vârstă.
Pentru jumătate din cazurile de epilepsie nu se cunosc cauzele care conduc la dezvoltarea afecțiunii. Pentru cealaltă jumătate cauze precum cele genetice, traumatismele craniene, leziuni ale creierului, probleme prenatale sau la naștere, pot fi implicați în etiologia epilepsiei.
Crizele epileptice pot diferi de la persoană la persoană atât din punct de vedere al manifestărilor clinice, al duratei; dar și din punct de vedere al frecvenței acestora.
Diagnosticarea corectă și cât mai precoce influențează eficacitatea tratamentului.
Indiferent de modul în care afecțiunea afectează o persoană este foarte important să fii bine informat și să păstrezi o atitudine pozitivă. Efectuarea controalelor regulat, respectarea medicației și a modului de administrare sunt esențiale pentru controlul crizelor astfel încât cel afectat sa poată duce o viață echilibrată, împlinită.
Programează acum o consultație online prin Getvig.Health și află părerea avizată și recomandările medicului psihiatru.
Consultațiile online la această specialitate încep de la 150 lei și pot fi efectuate de oriunde ai fi.
Medicii și terapeuții din platforma Getvig.Health sunt specialiști cu experiență vastă și rezultate extraordinare, iar consultațiile online sunt accesibile și pot fi efectuate din confortul casei tale sau de oriunde ai fi, în deplină siguranță, discreție și confidențialitate.
Descoperă și alte specialități medicale pe care le poți aborda prin telemedicină și solicită consultații online de la medici specialiști cu experiență medicală vastă.
Vezi aici Cum funcționează Getvig.Health.
Surse de informare:
www.mayoclinic.org, www.healthline.com, www.who.int, www.aans.org, www.nhs.uk